Prima pagină / Oameni / Stil de viaţă  /  Dorin Duşciac: 10 lucruri din Franța care pot inspira Moldova

Dorin Duşciac: 10 lucruri din Franța care pot inspira Moldova imprimare

07.07.2015  

Francezii nu plîng. Francezii rîd. Francezii nu fac turism – ei călătoresc. Şi trăiesc cu mîndrie și cu demnitate faptul că țara lor este cea mai frumoasă. Sunt câteva dintre cele 10 lucruri din Franța care doctorul în fizică Dorin Duşciac le-a împărtăşit cu Stiripozitive.eu într-o speranţă comună că acestea pot inspira Moldova.

Votează: 5.0/5 (6 Voturi )

Dorin Duşciac, doctor în fizică, inginer-cercetator la Comisariatul pentru Energie Atomică şi Energiile Alternative din Franţa, a împărtăşit cu Stiripozitive.eu 10 lucruri din Franța care pot inspira Moldova.

1. CLASA POLITICĂ 

Francezii sunt cunoscuți în întreaga lume pentru spiritul lor „revoluționar”, care își găsește reflectare inclusiv în viața politică. Discursul politicienilor francezi este deseori unul tranșant, abundă în expresii dure și tăioase, care pot crea impresia unui „război politic” permanent. Dincolo de aparențe, acest caracter direct al politicienilor exprimă o anumită  maturitate politică – de cele mai dese ori sunt atacate ideile, nu persoanele. 

Dorin Duşciac împreună cu soţia sa Olga.

Iar în interiorul partidelor – există viziuni diferite, curente care pot fi pe anumite subiecte chiar contradictorii, dar care coexistă și nu se exclud reciproc. Competiția de idei, libertatea de exprimare, respectarea părerii adverse, anumite limite de bun simț în exprimare – iată ce ar putea învăța de la francezi politicienii din Republica Moldova. 

2. JURNALIȘTII

La posturile TV din Franța, atît publice cît și private, pot fi vizionate un număr impresionant de reportaje calitative, care abordează subiecte serioase, și care sunt puse pe post la ore de maximă audiență. Jurnaliștii prezintă de cele mai multe ori puncte de vedere diferite, lăsînd la discreția spectatorului alegerea de a-și forța o părere.

Uneori, prin investigațiile pe care le fac, jurnaliștii își pun propria securitate și chiar viață în pericol, și fac acest lucru pentru că își iubesc meseria, și pentru că vor să aducă publicului informații din prima sursă. În general, jurnaliștii francezi nu sunt în căutare de scandaluri și breaking news cu orice preț – ei încearcă să atragă publicul prin calitatea produselor lor, nu prin zarva pe care o stîrnesc în jurul subiectului abordat.

3. SIMȚUL UMORULUI

Francezii rîd. Francezii rîd mult, pe multe teme și de multe ori pe zi. În societatea franceză rîsul este un fel de tabiet social – un semnal non-verbal de bun venit, de acceptare a interlocutorului, de afinitate personală. Da, da – anume rîsul sănătos, copios și adevărat – și nu zîmbetul de fațadă care în alte țări seamănă mai degrabă cu un spasm al mușchilor faciali. Cei care nu au locuit în Franța mult timp pot crede că rîsul francezilor este o formă de deriziune și de bășcălie permanentă. Fals! 

Întotdeauna rafinat, deseori bazat pe jocuri de cuvinte interpretate la gradul secund, simțul umorului la francezi este expresia unui mod de comunicare elegant și inteligent. Un politician care nu face o sală să rîdă măcar o data în timpul unui discurs despre starea finanțelor națiunii – își poate face liniștit bagajele și pleca acasă, oricum nu va obține nici un vot de la cei prezenți! 

4. ASOCIAŢIILE

Atunci cînd faci cunoștință cu un francez, îi poți spune fără nici o problemă: „Bonjour, Monsieur le Président!”. Și ai o șansă din două să ai dreptate – numărul Asociațiilor în Franța se ridică la cîteva zeci de milioane. Dreptul la asociere pe bază non-profit datează din 1901, și este cu aproape jumătate de secol mai vechi decît dreptul de vot al femeilor, iar Legea care consfințește dreptul la liberă asociere – Legea din 1901 – e de departe textul legal cel mai cunoscut și cel mai citat în Franța. Chiar și organizațiile non-guvernamentale sunt numite, în limbajul non-formal, Association Loi 1901. În zilele noastre, procedura de înregistrare a unei Asociații este rapidă, aproape toate demersurile se fac pe o platformă online. Apărători ai naturii, admiratori ai unui stil muzical sau militanți pentru o cauză umanitara – oricine se poate regăsi în mediul asociativ, care federează oamenii care gîndesc în unison, și produce o nouă realitate a relațiilor sociale bazate pe solidaritate și pe empatie. 

5. CĂLĂTORIILE

Francezii nu fac turism – ei călătoresc. Pe cele mai sinuoase cărări din munți sau în cea mai călduroasă zonă a vreunui deșert tropical, departe de modernitatea internetului prin fibră optică și de comoditatea transportului public cu aer condiționat – în cele mai obscure și inaccesibile colțisoare ale planetei – un singur „lucru” este omniprezent: călătorul francez.

E absolut uimitoare această sete de necunoscut, această curiozitate a francezilor, care – categoric mai mult și mai intens decît alți occidentali – sunt atrași de tot ce este diferit, străin de cultura lor, de tot ce este „altfel” pe fața Pămîntului. Lucrul cel mai uimitor – de cele mai multe ori este vorba de o veritabilă curiozitate intelectuală, de un interes care crește și se dezvoltă în timp, nu de un simplu efect de modă. 

6. LAICITATEA

După mai multe secole de războaie religioase, francezii au înțeles un adevăr simplu: statul trebuie să fie separat de religie. Mai bine spus, de religii, și de toate instituțiile religioase. Și la începutul secolului XX, Franța a adoptat o Lege a Laicității, care trasează foarte clar linia de demarcare între instituțiile de stat, și instituțiile de cult. Surprinzător sau nu – asta nu a dus la dispariția religiei, a credinței în general. Pur și simplu, lucrurile au devenit mai clare și mai transparente, iar oamenii au devenit mai liberi. Mai liberi în a crede și a practica o religie, și mai liberi în a nu fi credincioși. Și asta a condus la instaurarea unui consens în societate: nimeni nu încearcă să convertească pe nimeni la vreo credința, și în același timp – fiecare crede în ce vrea, respectînd credința vecinului.

Dorin Duşciac împreună cu soţia sa Olga.

7. CEA MAI FRUMOASĂ ȚARĂ 

Francezii sunt mîndri de țara lor. Și e normal – pentru că au cea mai frumoasă țară din lume. Iar cel mai important lucru este că ei sunt conștienți de acest lucru. Fără pic de exagerare, fără pic de șovinism – francezii știu, și trăiesc cu mîndrie și cu demnitate faptul că țara lor este cea mai frumoasă, prin tot ce are ea.

Peisaje naturale pitorești, orașe curate, pline de istorie și cu multe parcuri, sate cochete cu străzi cu multe flori, păduri care acoperă o treime din suprafața țării, clima temperata – în Franța practic nu există locuri urîte, unde nu e plăcut și nu e bine de trăit. Deseori, traversînd satele și orașele franceze – ai impresia că ești într-un muzeu în aer liber. Fiindcă lucrurile vechi nu sunt desconsiderate, distruse și aruncate la gunoi – ci mai degrabă prețuite, puse în valoare. Inclusiv prin asta – Franța este frumoasă, așa cum nu este nici o altă țara din lume. 

8. ȘTIINȚA ȘI INOVAȚIILE

Educația. Francezii prețuiesc știința și savanții, pentru că fără știință o țară nu poate progresa. Pe o știință modernă și competitivă se sprijină o economie puternică și o societate capabilă să meargă înainte. Franța se bucură astăzi de una din cele mai înalte rate de implementare a inovațiilor tehnologice, și acest lucru se datorează acelor sute și mii de laboratoare și instituții de cercetare fundamentală și aplicată, care creează și regenerează permanent acel soclu de cunoaștere, pe care se sprijină sistemul științei franceze. Și, bineînțeles, un rol fundamental este jucat de educație. Deseori și pe nedrept acuzat de „elitism”, sistemul educațional francez este unul din cele mai performante din întreaga lume.

Corupția cadrelor didactice este inexistentă, accederea în orice post se face doar în bază de concurs, prețul pentru studii este unul simbolic, studenții din familii cu posibilități materiale modeste pot beneficia de burse iar dotarea tehnică a laboratoarelor este excelentă. Obținerea de rezultate bune la studii este posibilă doar pe criterii de meritocrație, și după multă, multă muncă asiduă. Cei mai buni și mai motivați studenți ajung să facă știință și să implementeze noi tehnologii – doar în aceste condiții știința ajunge să aibă o adevărată pondere în societate.

9. SOLIDARITATEA

Francezii nu plîng. În general, ei sunt stăpîniți de un sentiment de siguranță, și de încredere în ziua de mîine. De încredere în „sistem”, în „societatea” în care trăiesc. La prima vedere, acest optimism permanent al francezilor e greu de înțeles, el pare mai degrabă o expresie a unei anumite lipse de responsabilități în viață, a unei lejerități exagerate. Realitatea, însă, e cu totul alta. Unul din pilonii de bază ai societății franceze este solidaritatea. Acea adevărată, care se manifestă în lucruri mici și în lucruri mari, în lucruri obișnuite, normale, în fiecare zi.

Parcă este un lucru banal să-ți plătești taxele și cotizațiile la timp – dar dacă o fac toți din jur în mod responsabil, atunci asta creează un mare sistem național de protecție socială, care îi ajută pe șomeri să-și găsească de lucru, pe oamenii bolnavi să primească îngrijire medicală de calitate și la timp, iar pe cei care întîmpină dificultăți de alt ordin – să nu-și piardă speranța. Un sistem care ajută oamenii să rămînă parte a societății lor. Și să nu plîngă. 

10. LIMBĂ FRANCEZĂ

Francezii nu au complexe legate de limba franceză – ei știu că limba oficială a țării este principalul element de asimilare a străinilor. Ai venit de peste mări și țări și vrei să te integrezi în societatea franceză? Primul lucru pe care trebuie să-l faci, este să înveți să vorbești fluent limba franceză. Fără asta – nu poți face practic nimic, nu poți avansa. Nici aici nu este vorba de șovinism, sau de lipsă de respect pentru alte popoare și pentru limbile vorbite de acestea. Nu.

E vorba de o regulă simplă, cunoscută și acceptată de toți. Ai venit în Franța și vrei să rămîi aici? Învață limbă franceză, nu ai altă soluție! Cu atît mai mult cu cît în marea majoritate a cazurilor străinii stabiliți în Franța vin din țări în care în trecut populația, sau cel puțin elitele, vorbeau în limba franceză în fiecare zi.

Limba lui Molière nu mai este azi o limbă a hegemoniei mondiale, ea nu este recunoscută ca atare pe toate meridianele lumii. Dar francezii nu suferă din această cauza, nu se simt inferiori. Ei vorbesc limba franceză, peste tot. Și prin asta – ei aduc cel mai mare omagiu limbii franceze.

Dorin Duşciac împreună cu soţia sa Olga.
 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.