Prima pagină / Oameni / Stil de viaţă  /  10 lecţii de viaţă: Rodica Ciorănică

10 lecţii de viaţă: Rodica Ciorănică imprimare

16.04.2017  

„Eu am doar un copil, o afacere, câţiva prieteni de milioane, un million de cunoscuţi, am o stare a sufletului de zbor permanent, ştiu că mâine voi fi mai fericită decât azi… Fac paralela doar pentru ca să constat ce repede se schimbă totul, viaţa, percepţia asupra ei, perspectivele”, scrie pe blogul său directorul VIP Magazin Rodica Ciorănică, realizatoarea emisiunii „O seară perfectă” la PRO TV”, împărtăşind lecţiile sale de viaţă.

Votează: 5.0/5 (2 Voturi )

„Sunt, uneori, prea bună cu cei străini şi prea impulsivă şi agresivă mai ales cu oamenii apropiaţi. În fiecare zi cânt la volan. Caut timp pentru lecturi. Fug de mine. Uneori alerg spre mine. Nu pot zice „nu”. Tot zic să învăţ asta. Pentru că de multe ori când fac ce vor alţii, nu-mi ajunge timp pentru mine. O supăr pe mama că o sun rar. Îmi plac oamenii care nu plac majorităţii. Cândva îmi adormeam fata în sărutări în fiecare seară, de mă dureau dinţii de dragoste. Acum trebuie să fiu atentă când vreau să o cuprind”.

amintirile rodicai cioranica

„Am învăţat să nu-mi bag nasul unde nu am treabă, să nu acuz, să nu condamn. Ştiu sigur că orice faptă făcută de cineva a avut o motivaţie sau nişte circumstanţe care nu au putut fi evitate”, scrie pe blogul său Rodica Ciorănică.

„Respect libertatea de alegere şi acţiune a oamenilor din jurul meu şi îmi place să fiu tratată la fel.  Ador libertatea… Şi mi-o fur singură de pe unde pot.

Mă tem că viaţa curge prea repede. Şi nu e doar o frică. E o realitate pe care mi-i ciudă, pentru că nu pot schimba nimic.

Când am terminat de privit „Liceenii” cu Bănică Jr. şi Oana Sârbu, am alergat fuguţa la lanul de porumb din faţa casei, unde prăşeau părinţii, mi-am luat sapa în mâini şi l-am anunţat pe tata că vreau să mă fac actriţă. Mi-a distrus visul imediat, la fel de uşor cum rărea păpuşoii – nu ţin minte care au fost cuvintele, dar pentru el era inadmisibil ca eu să mă pup cu tot felul de actori în kinouri…

Cu jurnalismul a fost cam tot aşa. „O să trebuiască să scrii minciuni!”, mi-a spus tata. De data asta nu l-am lăsat să mă convingă. Din fericire, timpurile sunt altele, nu te obligă nimeni să scrii ceea în ce nu crezi…

Mă tem că fiica mea va fi mai puţin luptătoare decât sunt eu. Performanţa se naşte în condiţii de trai mai jos de mediu sau aproape de mediu… Dar voi fi fericită dacă va înţelege ce-i place cu adevărat să facă…

Fac totul zburând… Nu am timp să mă văd cu toţi prietenii. Dar celor cu care reuşesc, pot să le spun ce simt. Uneori nu spun tot ce simt. Dar încerc să spun doar ceea ce simt…

amintirile rodicai cioranica

Vorbesc prea mult despre suflet şi am senzaţia că sunt o demodată. Dar ştiu că sufletul şi partea emotivă a unui angajat chiar revin la modă. Nimeni nu are nevoie de roboţi, nici măcar în marile companii.

Uneori vreau să învăţ să fiu mai „jemenfishistă”. Adică să mă doară în cot când de fapt mă doare sufletul. Pe urmă renunţ. Dacă nu te doare sufletul pentru ceva, acel ceva un există…

Mai cred în omenie din cauza că încă mai întâlnesc persoane absolut speciale pentru care împlinirea sufletească e mai valoroasă decât profitul bănesc.

Sunt omul intuiţiei.
 Nu fac ceva dacă nu simt.  Cred doar în lucrurile care te chinuiesc, pe care le dobândeşti cu multe sacrificii.

Valorile mele… nu le-am pus niciodată pe hârtie. Dar sunt cele cu care am plecat demult de acasă spre căminul nr. 6 al Universităţii. Acolo am luat primele lecţii de viaţă, am învăţat să ne descurcăm fără bursă, am purtat cu demnitate rochiile ajustate ale mamei, am împărţit cu colegii ultimii cartofi şi picătură de ulei, am întâlnit nopţile cu o chitară, am cântat în piaţă „Mai bine haimana, decât dictator”, am strigat „Jos Sangheli” şi cred că am fost cei mai fericiţi studenţi.

Peste ani, într-un interviu pentru revistă, l-am cunoscut pe „odiosul” domn Sangheli. M-a servit cu o cafea în biroul său de la Ministerul Agriculturii şi mi-a spus o mulţime de bancuri bune. Nu îmi amintesc niciunul, dar ţin minte că povestitorul era un tip foarte modest, hazliu… chiar mişto.

Mie îmi plac politicienii mai scandaloşi, mai mustoşi în vocabular şi idei, totodată eleganţi, rafinaţi şi lipsiţi de laşitate. În rest, munca mea m-a dus în diferite cabinete ale puterii şi ale puterilor din umbră. Aud fără să vreau lucruri pe care nu e moral să le scot în afara acelor birouri…

Adevăruri întotdeauna sunt mai multe decât vedem, auzim sau credem. Dar, uneori, un gram dintr-un adevăr poate distruge oameni, vieţi, cariere, mari iubiri.

Sunt o norocoasă pentru oamenii pe care i-am întâlnit în viaţă şi care mi-au întins, dezinteresat, mâna. De multe ori, am uitat. Acum, îmi amintesc şi îi sun să le spun mulţumesc. Niciodată nu e prea târziu să-ţi manifeşti recunoştinţa. 

amintirile rodicai cioranica

Cel mai trist lucru pe care îl intuiesc după intervurile pentru televiziune sau pentru revistă este că toate iubirile se termină. Indiferent de cum se încep. Indiferent că te cheamă Patricia Kaas, Jennifer Anniston sau Mărioara. Nu, nimeni nu recunoaşte asta. O să spuneţi şi voi că nu este adevărat. Că ele, iubirile, se transformă în altceva… în respect, prietenie, deprindere… Dar fiecare regulă are excepţii. Sunt o romantică incurabilă şi vreau ca toată lumea care iubeşte să creadă că dragostea lor e o excepţie şi că va dura toată viaţa.

Mă îndrăgostesc tot mai mult de starea de singurătate. Pentru că nu o pot avea. Mereu avem tentaţia să iubim ce nu ne aparţine.

Sunt fericită mai ales de când am început să găsesc în mine puterea de a mă bucura de lucruri foarte mici, pentru alţii banale. Şi din acel moment simt o libertate interioară imensă, pe care nu o au mulţi dintre acei care deţin maşini foarte scumpe, dăruiesc diamante la kilogram, dar nu ştiu cum să-şi fugărească plictiseala. Sunt oameni în jurul nostru care au totul şi totuşi nu se au pe ei… încă nu ştiu ce-i poate face fericiţi, liberi… Iar dacă eşti fericit şi liber, chiar cred că poţi avea lumea la picioarele tale.

Vacanţele cu prietenele, pe un litoral grecesc nu foarte aglomerat, sunt cele mai relaxante. Ne place shopping-ul, râdem până la urechi că trecătorii ne zâmbesc, ne respectăm tăcerile dacă vrem să facem curăţenie în noi şi nu ne enervăm niciodată pentru că încă nu ştim unde şi ce vom mânca la cină, aşa cum se enervează bărbaţii. N-o să cred niciodată că dragostea trece prin stomac, chiar dacă de multe ori am fost pe cale să mă conving. Mai degrabă cred că bărbaţii sunt nişte alintături!

Dacă o să mă plictisesc vreodată de jurnalism şi PR, o să mă apuc de scris cărţi şi de construit case, terase, ceva neconvenţional! Nu glumesc. I like it!”

Blogul Rodicăi Ciorănică: www.rodicacioranica.md

amintirile rodicai cioranica amintirile rodicai cioranica amintirile rodicai cioranica amintirile rodicai cioranica amintirile rodicai cioranica
 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.