Prima pagină / Oameni / Stil de viaţă  /  Mini-povești despre acasă: Anastasia Popescu, Carolina de Nord

Mini-povești despre acasă: Anastasia Popescu, Carolina de Nord imprimare

21.05.2019  

Din Moldova în Statele Unite ale Americii. Alt continent și o distanță de câteva mii de km. Anastasia Popescu, moldoveancă stabilită de câțiva ani în Charlotte, Carolina de Nord, ne povestește despre ce înseamnă pentru ea acasă și ce este dorul.

Ce înseamnă pentru tine acasă?

Locul unde mă simt bine și bineînțeles unde mi s-a creat obișnuința de-a trăi. Orașul a cărui  străzi îmi sunt cunoscute și dragi. Atunci când pleci e nevoie de timp ca să  te obișnuiești cu locul și să recapeți din nou senzația de „acasă”. Pentru că în perioada asta de adaptare vine un moment în care țara din care ai plecat nu mai este „acasă”, iar cea în care te-ai mutat încă nu a devenit „acasă”. A fost punctul în care m-am simțit pierdută, nu știam unde mi-e locul, dar toate vin. Trebuie timp.

Ce este dorul?

Dorul este ceea ce mă cheamă mereu spre locul unde m-am născut. Măcar cu gândul. La început dorul a fost foarte chinuitor pentru mine. Și acum este un loc care trebuie îngrijit cu delicatețe, dar nu mai doare atât de rău. Dorul are tendința să ia amploare de sărbători, când îi prinzi pe ai tăi cu colindători în prag sau vopsind ouă de Paște.

Cu ce gusturi, mirosuri și stări ți se asociază ideea de acasă?

Acum două zile am mâncat o bucată de chiflă care avea un gust identic cu cozonacul. De doi ani deja n-am mai gustat așa ceva. Am închis ochii savurând și m-am gândit că dorul e ascund și în papilele gustative.

Mă simt deosebit de „acasă” când coc plăcinte sau prăjesc pește cu mujdei și mămăligă. Mă simt „acasă” când miroase a pădure și a iarbă tăiată, iar aici unde sunt acum, miroase mai mereu a iarbă și sunt tare recunoscătoare pentru asta. Acasă e acolo unde ne întâlnim cu oamenii dragi, chiar dacă părinții și o parte din prieteni ne sunt departe, spre marea noastră fericire avem alături de noi oameni care ne sunt tare aproape inimii.

O plăcintă, un păhar de vin, râsetele prietenilor în casa noastră, copiii noștri jucându-se, muzica noastră pe care o ascultăm mult mai mult decât atunci când eram în Moldova, un geam deschid prin care vine răcoare, un pat în care seara te întinzi obosită și te învelești cu o plapumă adusă de unde ai pornit și care și atunci când se va roade de tot, va fi la fel de prețioasă. O mamă care îți explică cum să coci o pâine, chiar dacă o face prin Messenger. Acolo e acasă. Acolo unde simți că-i locul tău, chiar dacă a fost greu să-l cucerești.

Anastasia Popescu scrie și pe blogul ei Vulpea - Blog de Anastasia Popescu.

 

Paulina Gușan

Fotografii: Arhiva personală

 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.