Prima pagină / Lucruri / Timp liber  /  Radu Botnari – Și totuși avem ce învăța

Radu Botnari – Și totuși avem ce învăța imprimare

12.07.2016  

Radu Botnari este un tânăr din Moldova care se află de un an în SUA. Ca orice student ce dorește să viziteze această țară cu ajutorul numeroasele programe Work &Travel, s-a enumerat și Radu. Ajuns peste ocean a rămas mulțumit de lucrurile pe care le-a întâlnit, dar totuși dorul de casă îl simte pe zi ce trece.

Votează: 5.0/5 (1 Vot )

Moldoveanul din SUA, Radu Botnari stabilit mai bine de un an aici a decis să-și facă un blog personal, unde, atunci când simte dorul de țara natală, mai publică câte un articol. Recent a scris pe despre cum e să trăiești în SUA și de ce această țară ar putea servi drept exemplu pentru Moldova.

wd

Iată ce scrie Radu pe blogul său AICIACUM:

Tot de mai multe ori ziceam să scriu un articol despre asta, dar tot nu o mai făceam. Atunci când în titlu am spus avem ce învăța m-am referit la țara noastră, la țara mea Moldova. Sunt deja mai mult de un an în SUA și niciodată nu am scris despre cum e aici, parcă nu prea vroiam, dar am înțeles că trebuie, poate cineva a lua exemplu.

1. Amabilitatea

Era undeva ora 5 dimineața în statul Ohio din SUA, eu eram la o parcare special amenajată pentru camioane mari care se opresc pentru a înnopta acolo. Trezindu-mă am mers să-mi alimentez camionul, iar între timp am intrat în marketul de lângă stația PECO pentru a-mi procura un ceai fierbinte și 2 pachețele de miere la ceai.

Ajungând la casă doamna de acolo mă întreabă asta e tot ce ai? Eu, la rândul meu i-am confirmat că da, după asta se uită la mine, zâmbește și îmi spune: poți să mergi mai departe nu trebuie să achiți, la care eu nedumerit o întreb sunteți sigură, ea iarăși zâmbind răspunse, păi ce ai tu acolo, un pachețel de ceai apă fierbinte și miere? Sunt sigură, mergi mai departe.

Păi uite că să fi fost oricine altcineva, nu contează american, moldovean sau de altă nație la noi în țară, nu era să aibă parte de așa un gest plăcut. Iar dacă să stai să te gândești, e o nimica toată, nu mi-a dat un Ferrari sau casă în Miami, dar a făcut un gest mic și frumos care i-a stat în puteri să îl facă. Avem ce învăța!

2. Grija față de oameni

Alt caz a fost când mergeam într-o seară pe un „Interstate” (autostradă americană).  Într-un moment m-am oprit pe partea dreapta a carosabilului pentru a-mi lua o sticlă de apă din frigider. După ce am oprit am mers la ușa pasagerului din dreapta camionului, iar în acest moment lângă mașina mea s-a oprit o mașină a Șerifului, care în grabă s-a apropiat de mine cu întrebările: Sunt ok? Am nevoie de ceva ajutor? La care eu de rușine să nu îi spun că m-am oprit pentru o sticlă de apă i-am zis că m-am oprit pentru a controla curelele care fixează mașinile, care le transport pe trailer. Atunci el s-a apropiat, s-a uitat la curele și cu cuvintele: „Atunci vă doresc o seară bună și drum bun”, a plecat.

Eu cred că nu trebuie să fac o comparație cu țara noastră aici. Avem ce învăța!

3. Securitatea cetățenilor

Încă un moment din zecile care mi s-au întâmplat, a fost atunci când la fel mergeam pe un „Interstate”(autostradă) plin de trafic, iar un șofer mi-a făcut semn că ceva nu e bine la trailer-ul meu. Atunci m-am oprit pe dreapta și când am ieșit, am observat că lipsesc rampele cu ajutorul cărora încarc mașinile pe trailer-ul meu. Neștiind ce să fac în așa situații, pentru ca să mă întorc singur înapoi era imposibil, prea multe mașini care se deplasau cu o viteza de 100-120km/h, am sunat la 911 explicându-le ce s-a întâmplat. La doar patru minute după convorbirea telefonică de mine s-a apropiat un echipaj de poliție, iar acolo ce să fie, doi polițiști de care nu ți-ar fi rușine că e polițist în țara ta, amândoi cu pălărie, ochelari, îmbrăcați „la patru ace” și desigur o formă a corpului exact bună pentru a putea alerga după infractori dacă e nevoie. 

Apropiindu-se de mine în semn de respect și-au scos ochelarii, și m-au întrebat în primul rând dacă mă simt bine, după care a urmat întrebarea cu ce mă pot ajuta și ce s-a întâmplat. Eu, le-am explicat ce s-a întâmplat și am finisat cu întrebarea dacă aș putea să mă întorc cu ei la locul presupus că am pierdut rampele și să le caut, la care am primit un răspuns foarte frumos: „Eu nu îmi pot permite să vă las să mergeți cu noi la acel loc și să ieșiți în șosea, este prea riscant, voi merge eu cu colegul și vom căuta lucrurile pierdute ale Dumneavoastră, așteptați în mașină”. Undeva peste 20 minute ei au revenit și mi-au spus unde le-au găsit și că trebuie să vie o mașină specială care le va scoate din locul în care au căzut pentru a mi le aduce. După care au plecat înainte de asta întrebându-mă dacă ei mă mai pot ajuta cu ceva apoi urându-mi drum bun în continuare.

Aici iarăși nu e nevoie de multe comentarii, la noi în Moldova la sigur 99% din polițiști nu erau să aibă așa un comportament.

dshb

Avem ce învăța!

Sursa: AICIACUM 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.