Prima pagină / Evenimente / Cultură  /  O bandă de 77 de ani

O bandă de 77 de ani imprimare

Expoziţia „77 de ani de bandă desenată românească” vizitată la Bruxelles de o moldoveancă stabilită în capitala Europei moderne

13.03.2012  

„Banda a fost arestată” poate fi știrea zilei în una din capitalele est-europene. Însă, dacă este vorba de Bruxelles, cel mai probabil banda este desenată și este vernisată într-o expoziție. Rodica Socolov, este o jurnalistă din Moldova, aflată acum în capitala Europei, a vizitat expoziția „77 de ani de bandă desenată românească” și povestește ce-a văzut și ce-a simțit.

Votează: 0.0/5 (0 Voturi )

Știri pozitive.eu | Rodica Socolov | Bruxelles

Trei sau cinci albume noi de bandă desenată sunt publicate anual de artişti români, aflăm de la expoziţia „77 de ani de bandă desenată românească",  vernisată la Bruxelles în aceste zile până pe 20 mai 2012.

Expoziţia mi-a trezit curiozitatea, cu toate că de la început am avut un sentiment asemănător cu cel pe care l-au avut, după cum au recunoscut, românii care au vizionat filmul „Nuntă în Basarabia".  Sunt născută în Moldova sovietică și expoziţia mi-a produs un sentiment straniu şi străin, cu toate că din start mă aşteptam să-mi fie aproape de suflet.

M-am întrebat „Care este, totuşi, istoria acestui gen de artă în România?" imediat cum am văzut anunţul expoziției, însoţit de ilustraţia piticului Liviei Rusz pe o pagină de internet.

Deci, primul care m-a intrigat a fost piticul Cipi al Liviei Rusz. Mai târziu am descoperit „Căscatul din om în om..." de Ion Bărbulescu (1936), „Cu-cu" de Zaharia Buzea (1968) şi „Taxi" de Radu Cătăniciu (1989).

Caractere pe bandă

Mesajul care mi-a atras mai mult atenţia a fost cel al extraterestrului lui Cătăniciu: „Oamenii sunt niște ființe rudimentare, violente, incapabile de o capacitate superioară de comunicare. Mai trebuie să așteptam până se maturizează". Vreau să cred însă că această constatare descria o situaţie din trecut.

Mai multe mesaje din benzile desenate expuse la Bruxelles au rămas neînţelese de mine. Mi-ar fi trebuit probabil mai mult de 30 de minute pe care le aveam la dispoziţie să pătrund în esenţa lor. Şi totuşi vizita mea a fost utilă.

După cum am aflat, anii de aur pentru banda desenată românească se consideră cei din perioada interbelică.  Anume atunci s-a născut Haplea, unul dintre cele mai recunoscute caractere de bandă desenată românească, care a apărut în şase albume până în 1940, două editate în perioada regimului comunist şi altele şase publicate după 1990.

Cum a apărut Haplea? Caracterul respectiv a fost inventat de Nicolae Batzaria (1874-1952), ex-ministru turc, membru al Senatului Românesc, publicist pentru copii de origine aromână, cunoscut sub numele de  Moş Nae. Haplea a fost desenat de Marin Iorda pentru „Dimineaţa copiilor" în 1924-1938, precum şi de Pascal Radulescu pentru  „Universul copiilor" în 1925-1948.

Dar cine a fost Neatza? Acest personaj a apărut în două albume între 1939-1943. Creatorul lui, Neagu Rădulescu, i-a dat un rol de luptător împotriva bolşevicilor. Şi dacă aceasta se întâmpla azi, m-am gândit, Rădulescu n-ar fi  fost interzis pe o perioadă de zece ani când la putere în România au venit comuniştii.

Vă puteţi închipui care ar fi fost într-o altă epocă soarta publicaţiei daneze „Jyllands-Posten" care în 2005 a publicat 12 caricaturi printre care una ilustrându-l pe profetului Muhammad elev? Dar a cartoonistului Kurt Westergaard care a desenat o bombă în turban cu un an mai târziu?

Cred că veţi fi de acord că soluţii uşoare nu-s nici în prezent. Atunci, la mijlocul secolului trecut (1948-1955), banda desenată românească a fost declarată „simbol al capitalismului" şi pur si simplu interzisă pentru publicare în presa românească.

Lucrări de acest gen în România au reapărut în perioada dezgheţului hruşciovist, inspirate de revista occidentală „Vaillant", viitoarea „Pif Gadget", editată de Partidul Comunist Francez.  Banda desenată a existat şi pe timpul lui Nicolae Ceauşescu. În 1967, revista săptămânală „Cutezătorii" începe să publice în fiecare număr câte două-trei caricaturi, printre care lucrări semnate de Puiu Manu, Birschi, Dures, Pompiliu.

O rață, o maimuță și carooniștii

În aceeaşi perioadă în revistele „Luminiţa" şi „Arici Pogonici" apar Mac şi Cocofifi, o raţă şi o maimuţă, desenate de Livia Rusz, ale cărei lucrări în 1970-1987 au fost traduse în germană, ungară şi spaniolă.

O evoluţie semnificativă a bandei desenate româneşti se produce în 1970, atunci când revistele „Cutezătorii" şi „Pif Gadget"  lansează primele concursuri pentru amatori cartoonişti. Învingătorii sunt aleşi de catrtoonistul spaniol Jose Cabrero Arnal (1909-1982), autorul lui Pif, care şi-a găsit refugiu de regimul lui Franco în Franţa în 1939. Printre premiaţi au fost Radu Marian, Viorel Pirligras, Velenin Tănase, Călin Stoicanescu, Mircea Arapu, Trăian Marinescu, Sorin Anghel, Zeno Bogdanescu, Laurenţiu Sârbu şi Feszt Laszlo.  

În acelaşi an, a apărut prima colecţie specializată de albume de bandă desenată românească. Zece titluri au fost adoptate după denumirile unor nuvele de scriitori români şi din străinătate, printre care Mihai Sadoveanu, Radu Tudoran, Jules Verne, Ernest Hemingway.

Anume în această perioadă în România au fost publicate majoritatea dintre cele 50 de albume editate după război, iar nouă dintre ele au fost semnate de Sandu Florea.

În ani 80 ai secolului trecut, a existat tendinţa pentru editarea benzii desenate româneşti Sci-Fi. Cinci numere ale revistei specializate „Orion" au fost editate cu un tiraj de 150 de mii de copii în 32 de pagini de format A3.

Banda desenată românească a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă după 1989. În România a fost creată Asociaţia „BD Craiova" şi au apărut mai multe publicaţii. Majoritatea dintre ele au avut un caracter sporadic. Doar „Carusel" s-a menţinut timp de doi ani până la plecarea lui Sandu Florea în Statele Unite.  

Pentru cei interesaţi să afle ce se va întâmpla mai departe cu banda desenată românească ţineţi minte câteva nume:  Alexandru Cibotaru, Şerban Andreescu, Radu Marian,  Viorel Pirligras, Nicolae Nobilescu, Valentin Tănase şi Gabriel Rusu.  Puteţi  să răsfoiţi, de asemenea, cartea „Istoria benzii desenate româneşti", publicată de Alexandru Ciubotariu şi Dodo Nita la Vellant în 2010.

Noi, cei din Belgia, vom urmări avizele pe internet. La sigur, banda desenată românească va reveni la Bruxelles, capitală europeană în care benzile desenate sunt foarte populare.

 

 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.