Prima pagină / Evenimente / Cultură  /  Emil Galaicu-Păun reprezintă poezia de expresie română la două festivaluri de prestigiu din Belgia

Emil Galaicu-Păun reprezintă poezia de expresie română la două festivaluri de prestigiu din Belgia imprimare

Pe urmele poetului Emilian Galaicu-Păun în Belgia

22.06.2012  

Scriitorul Emilian Galaicu-Păun reprezintă poezia de expresie română la două festivaluri de prestigiu din Belgia.

Rodica Socolov | Bruxelles

Scriitorul avea dreptate

Emil Galaicu-Păun e scriitorul despre care s-au scris multe. Presa din Moldova a publicat de nenumărate ori interviuri, pentru a prezenta publicului personalitatea scriitorului, criticului literar şi traducătorului, care tot timpul are ce spune.

Recunosc, le-am citit pe multe, dar mai mult pe diagonală. Festa mi-a jucat-o probabil prejudecata. Pot cumva eu, un muritor de rând, penetra verva acestui scriitor?

Într-o zi, însă, foarte întâmplător o simplă frază a scriitorului mi-a răsturnat preconcepţia. Am fost fascinată cât de frumos vorbea despre relaţia lui cu cartea. Avea dreptate. Experienţa pe care ţi-o poate dărui o carte scrisă iscusit, aş putea-o compara doar cu o melodie pe care de câte ori n-ai asculta-o nu te-ai plictisi câtuşi de puţin.

Eforturi şi recompense

Efortul scriitorului de a pune cartea în capul mesei, iar gândirea în regimul care poate s-o ferească de ruginire, a fost recompensat nu o singură dată. La Gala premiilor naţionale GALEX 2012, Emil Galaicu-Păun a fost desemnat ​​cel mai bun scriitor promotor al cărţii şi lecturii.

O altă ocazie i s-a oferit, când Institutul Cultural Român de la Bruxelles i-a încredinţat să reprezinte poezia de expresie română în cadrul celor două festivaluri din Belgia: de la Anvers şi de la Namur.

Nu ştiu cum se explică faptul, dar cele două comunităţi culturale a Valoniei şi a Flandre la un interval doar de o săptămână au stabilit câte un festival de poezie.

Emil Galaicu-Păun a avut onoarea să participe la ambele. Căci vorba scriitorului: „afirmarea naţională este cel mai bine pusă în valoare atunci, când intră în legătură cu cultura lumii".

Pozitiv e că lumea e foarte deschisă"

Scriitorul mărturiseşte că festivalul de poezie de la Anvers, care a fost organizat pe 14 şi 15 iunie, l-a impresionat foarte mult pentru atmosferă şi reacţia publicului.

„De fiecare dată au venit câte 200-300 de persoane, pentru care am citit în română, cu traducere în olandeză", mi-a zis Emil, adăugând că spectatorii „au aplaudat şi versiunea română şi cea flamandă (tradusă de Jan Mysjkin)" pentru că erau „conectaţi la lectură".

Publicul era foarte atent, chiar dacă era aşezat în fotolii confortabile, pentru că serile s-au derulat într-o atmosferă deosebită, iar Emil Galaicu-Păun a citit câteva poeme din culegerea sa „Arme grăitoare", editată la Cartier în 2009.

Festivalul a reuşit să dovedească că lumea este foarte deschisă. Impactul ar putea probabil fi explicat şi prin ingeniozitatea gazdelor, care au organizat cea de-a patra ediţie a festivalului de poezie Felix într-un fost depozit, transformat într-o instituţie culturală.

La festival au citit versuri şi prezentat poezie-video poeţi din Belgia, dar şi un din America, Franţa, Spania. Printre ei: Leonard Noles, Johan de Boose, Caroline Lamarche, Zannick M. Dangre, Bernard Dewulf, Ron Silliman, Chris Daranur, Will Stone, Pascal Leclercq, Michael Vandebril, Line Mertens, Jan Lauwereyns.

„N-a fost nici un scriitor din România", a menţionat Galaicu-Păun, „dar cred că moldovenii au reprezentat cu cinste poezia română". Accesaţi programul sau aici.

Popas la Bruxelles

Înainte de a ajunge la Namur, pentru cel de-al doilea festival de pe agenda sa, Emil Galaicu-Păun a făcut un popas la Bruxelles, unde în cadrul unui atelier, organizat de Institutul Cultural Român, a conlucrat asupra traducerii a mai multor texte de-ale sale în italiană şi portugheză.

La Bruxelles scriitorul a mai fost invitat la o întâlnire cu vorbitori de română la sediul primei librării de carte românească Europa Nova, deschise recent la Bruxelles (Clos du Parnasse, 3E, 1050 Bruxelles).

Serata s-a transformat într-o adevărată lecţie de istorie a literaturii române, participaţii dorind să afle cât mai multe despre particularităţile creaţiei scriitorilor din Moldova. Reamintindu-şi miracolul anilor 89-90, Emil Galaicu-Păun a făcut nenumărate incursiuni în perioada care l-a marcat şi l-a determinat să scrie o cronică din "zona (noastră) de calamitate".

Scriitorul a povestit cu mult entuziasm despre deschiderea la Chişinău a Librăriei din Centrul Chişinăului, despre scriitori care-l inspiră, apariţia unui şir de publicaţii literare de valoare, dar şi despre specificul limbajului pe care doreşte să-l aplice lucrărilor sale. O remarcă ar fi că o poezie, în opinia lui, nu se scrie uşor, cum ai deschide un robinet şi cuvintele ar curge şuvoi, dar cu multă grijă şi precizie.

Sărbătoare dublă la Namur

Sper că Emil Galaicu-Păun a avut o călătorie fascinantă cu barca pe râul Meuse, căci în una din zilele în care la pitorescul Namur se desfăşura Festivalului de poezie, poetul şi-a sărbătorit ziua de naştere.

La ediţia a noua a Festivalului de poezie din Valonia, organizată între 21 şi 24 iunie, poetul moldovean intenţiona să citească poemele sale în română şi franceză. Cum s-ar zice, s-a dus pregătit de-acasă, cu texte traduse încă în anii 90 (franceză, germană şi engleză).

Speranţa lui era că după festivalurile din Belgia să apară noi traduceri. Cum, de exemplu, s-a întâmplat cu volumul „Yin Time" (apărut Bucureşti, Editura Vinea, 1999), care a fost tradus în germană datorită participării la un festival (Pop-Verlag, Ludwigsburg, 2007).

La biblioteca Point Vigule din Namur aşteptaţi erau poeţii Francis Chenot, Marc Imbrechts, Erik Spinoy (Belgia), Jasna Samic (Bosnia) şi Nemesio Sánchez (Spania). Lista completă.

Sunt sigură, Festivalul din Namur a fost organizat în toată splendoarea. Accesează programul  ori aici.

Trei cuvinte

Trei cuvinte pe care aş vrea să le mai spun despre Emil Galaicu-Păun sunt cele pe care încă nu le-am definitivat şi nici nu ştiu, dacă cineva le cunoaşte.

După cum zicea însăşi scriitorul, ar vrea să fie recunoscut în istorie doar după trei cuvinte. Care, deci sunt ele?

Nu ştiu. Dar sunt sigură că ele nu fac parte dintr-un limbaj, care se prelinge ca mierea şi nici nu se află pe pagina cu litere luminoase din romanul „Ţesut Viu. 10x10". Poate vor fi găsite în virtuozitatea verbală a lucrărilor scrise pentru viitor despre trecut.

 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.