Prima pagină / Oameni / Societate  /  Viața după „Planeta Moldova”. Florin Braghiș | Revista MOLDOVA de oriunde

Viața după „Planeta Moldova”. Florin Braghiș | Revista MOLDOVA de oriunde imprimare

14.04.2017  

Florin Braghiș împreună cu Mitoș Micleușanu au descoperit o nouă planetă pe care au numit-o „Planeta Moldova”. Într-o alură enigmatică unde predomină unele cuvinte nelicențioase, Florin a povestit pentru revista diasporei „MOLDOVA de oriunde” despre contextul temporal, spațial în care i s-au întâmpla anumite evenimentele din procesul cognitiv, senzorial, experimental, emoțional - pe care îl numim „viață”.

Votează: 5.0/5 (3 Voturi )

Origini

Planeta Moldova s-a intamplat in viata de dupa Moldova.

In Moldova a avut loc doar copilaria mea, ceea ce, evident, are un efect deosebit asupra imaginii mele despre acel loc.

Acolo s-au intamplat bunicii si buneii, vii, mama si tata tineri, prietenii si colegii de scoala si liceu, Uniunea Sovietica, primele iubiri.

Vieru si Sulac, Micleuseni, biserica, inmormantarile, nuntile si zilele de nastere.

Acolo am invatat limba engleza, interactionat prima data cu computerele, am descoperit fizica si astronomia si matematica si biologia si limbile ...  experiente care partial m-a iluminat si partial m-au traumatizat.

Context

Colegii si prietenii din scoala sunt acum imprastiati in diverse puncte a suprafetei de 500 de milioane de kilometri patrati apartinand unei bilei de 5.972 sextilioane de tone, care zboara cu viteza de 30 de kilometri pe secunda in jurul unei explozii termonucleare care dureaza de vreo 4.6 miliarde de ani, care graviteaza impreuna cu 100 de trilioane de alte explozii similare in jurul unei gauri negre gigantice.

Conform protocolului de schimb de informatie simbolica/semantica numit "limba romana", aceasta explozie este "Soarele", iar bila gigantica - "Planeta Pamant".

Iar daca ne adancim un pic, observam ca "Pamant" este denumirea abstracta a bilei, iar "Moldova" este denumirea unui spatiu delimitat de o curba neregulata si inchisa, si ea abstracta; spatiu in  care am fost plantati neintamplator de catre parintii nostri atunci cand ne-am nascut.

Desi din punctul de vedere al oricarei din cele 100 de trilioane de stele din Galaxia noastra, tara in care traim noi pe Pamant este mai mult sau mai putin irelevanta.

La fel si din punctul de vedere al oricarei altei galaxii din trilioanele de galaxii vizibile din Universul din jurul nostru  - subiectiv al fiecaruia - care este o sfera uriasa cu raza de cel putin 15 miliarde de ani lumina cu originea aflata fix in centrul capului tau.

E bine sa observam ca atunci cand miscam capul, miscam si originea Universului nostru subiectiv - si in consecinta mutam pozitia acestei bile imaginare infinite, in care, de altfel, suntem imbracati, prin intermediul corpului nostru.

Iar daca privim din punctul de vedere al oricarei din cele 100 de trilioane de celule din care este facut corpul nostru: pentru fiecare dintre ele, Universul lor subiectiv este ceea ce se numeste Tu. Daca ar putea, putine dintre ele si-ar imagina ca dincolo de Universul din jurul lor exista alt Univers, si mai mare.

Poate si Soarele nostru este o celula intr-un organism mai mare, organism care are o forma de gandire si constiinta de sine ? Sau poate este un mecanism ? Si daca e asa, atunci Moldova ce rol are in acel mecanism ? Dar frantuzul, rusul sau moldovanul ?

Oricum, daca zoomam in fiecare atom al fiecarei molecule din fiecare proteina din fiecare celula din fiecare organ al corpului nostru, vom descoperi si acolo un Univers la fel de urias si misterios ca si Universul pe care-l vedem noi in jur.

Universuri in Universuri in Universuri..  Asta e ceea ce numim 'realitate'.

Neverosimil ? Adevarat !

Aceste notiuni ar trebui insurubate in capul fiecaruia inca din copilarie - asa cum pe vremuri ni s-a insurubat si noua in cap matematica, istoria, geografia sau comunismul - cu nota 2 pe cvartal si parintii certati la adunare in fata altor parinti, iar copii pedepsiti cu cureaua pentru ca n-au avut rabdarea si disciplina sa inregistreze in cap informatia care acum poate fi gasita in Google in 0.5 secunde.

Dincolo de glume, ajuta sa ne amintim cat mai des despre contextul temporal-spatial in care se intampla evenimentele din procesul cognitiv senzorial experiential emotional pe care il numim "viata".

Prin aceasta alegorie sper ca am definit  valoarea semantica a "Planeta" si "Moldova" si deja semnificatia combinatiei "Planeta Moldova" o las ca exercitiu de imaginatie.

***

Dar de ce sa ne batem capul cu astfel de idei, cand putem sa cumparam ceva de zacusit de la supermarket, sa bem o piva (doua.. trei.. patru sau cinci sase.. hai maxim noua sau zece-unsprezece), sa pornim teliku si sa ne uitam la Stiri cu Dodon, Putin, Trump si alti varianti similari, gruzindu-ne ca pizdetul, iata-l ca a si poposit in ospetie in vietile noastre.

"Hai sa (nu) ne suparam unii pe altii, sa (nu) analizam culorile pielii sau hainele cu care se imbraca, sau limba pe care o vorbesc si sa (nu) masuram volumul sangelui care s-a varsat si suferintei prin care s-a trecut in trecut. Sa corectam istoria - sa (nu) ne razbunam, sa (nu) le varsam si lor sangele asa cum ei au varsat sangele nostru, adica nu a nostru dar a stramosilor nostri, sau daca nu a lor, atunci a stramosilor stramosilor nostri...

Sigur ei au varsat sangele cuiva ca doar sunt *animale* si deci (nu) oameni.

Si daca te-am zapacit, atunci propun sa cinstim un pahar pentru ca tot sa shiba ghine si pace si sa continuam povestea.

Alte solutii

Curba aceea de pe harta, care se numeste "tara", delimiteaza nu doar spatiul geografic, dar si efectul timpului, mai exact al trecutului -  consecintele gandirii si actiunii colective a generatiilor de oameni (dar si animale si plante) care s-au perindat "acolo" de-a lungul timpului - manifestate prin limba, traditiile, muzica, obiceiurile, dar mai ales 'mentalitatea' - felul de gandire, de a privi "viata", superstitiile, convingerile rationale sau irationale, religia locului.

Umblatul prin lume si locuitul in alte tari iti permite sa observi felul in care si alte popoare au rezolvat (aceeasi) problema care le-a fost asignata la nastere - "supravietuirea". Sunt chestii pe care nu le poti citi in carti, vedea in filme sau video-uri si nici macar umbland buimac in modul Street View de pe Google maps.

Dupa 16 ani de Moldova au urmat 14 ani de Romania, peste care am sa sar si am sa fac click pe ziua de 11 August 2008, dimineata, cand Mitos, varul meu, cu care am co-creat Planeta Moldova, a venit la mine sa ne luam ramas bun inainte de plecarea mea de tot din Romania. Am curnit si am "bredit" si am ras asa cum am facut-o de nenumarate ori, iar cu 30 de minute inainte de plecare m-am apucat sa-mi fac valiza, aruncat cateva haine acolo, un hard-disk cu back-up-uri, ne-am cuprins si ...

Plec in lume. De mult vroiam s-o fac. Mereu eram curios sa explorez bolovanul asta mai bine si sa vad, sa aflu, sa inteleg...

Eram in acel punct in povestea mea, cand totul era aproape de zero.  Toti ne temem de acel punct ca de dracu si chiar nu este un loc placut in care sa te afli..

Si acum urmeaza sfatul pe care nu mi l-ai cerut, dar eu ti-l dau oricum: Ia aminte, acel punct este si punctul in care poti sa selectezi "New project", in care iti poti "pivota" viata. Cand lucrurile merg foarte prost - bucura-te, pentru ca esti in momentul in care poti incepe de la inceput.

Ai vrut sa faci asta de atata timp; fara frica, inainte !

. . . Reset . . .

Barcelona

Singur, cu valiza facuta in 30 de minute, 250€ imprumutati de la parinti si memoria a doua vieti diferite, incepea noul proiect :).

Peste doar 4 zile, mesmerizat de frumusetea si diversitatea orasului, am inteles definitiv ca am ajuns in locul potrivit. 

Se intampla in timpul Fiesta de Gracia, cand faceam cunostinta cu mai multe tinere spanioloaice, care-mi zambeau si ma sarutau pe ambii obraji dupa ce se prezentau, spunandu-mi "Welcome to Barcelona!" intr-o engleza stalcita, in timp ce trageau din joint-ul pe care-l share-uiam cu Albert - catalan care tocmai s-a intors dintr-o calatorie de 8 luni in India, il cunoscusem acum o ora, ca sa fumam din hash-ul pe care l-am primit cadou de la niste tineri, care fumau deschis, la fel ca si restul din zecile de mii de oamenii petrecareti din Placa del Sol...

Libertate debordanta. A tunat si i-a adunat - oameni de toate culorile, cocheti, hipioti, stilati, moderni, traditionali, frumosi, catalani, spanioli, expati si turisti din toate colturile lumii.

Atomsfera laid back, soare zilnic, muntele sus, marea jos, papagali in palmieri, cafe con leche la terasa de dimineata.

Acolo am cunoscut-o pe Cristina, care apoi mi-a devenit sotie si viata ne-a facut cadou incredibil:  o primavara prin Barcelona indragostiti clei. Clei "Moment" :). O experienta greu de depasit chiar si teoretic.

Un alt cadou pe care l-am primit de la viata in Barcelona este fiica noastra Beatriz, ceea ce ne leaga intr-un fel special de acest loc.

Deja incepusem sa lucrez la Skype, iar una dintre conditiile angajarii era ca ma voi muta in Stockholm peste jumatate de an, ceea ce s-a si intamplat a doua zi dupa ce ne-am casatorit.

Cateva zile in Bruxelles, cateva zile in Paris, iar apoi...

Stockholm - Sodermalm - Skype

Stockholm este ca un cantec de Esbjorn Svensson Trio , Jose Gonzales sau Kings of Convenience.

Din momentul in care cobori din avion, aerul transparent, soarele ascuns undeva dupa nori si mirosul de scortisoara fuzioneaza pentru a crea acest set de experiente olfactivo-vizuale care persista mult timp dupa.

Stockholm in luna Iulie si August este magnific, cu zilele care nu se mai termina, verdeata abundenta, aerul proaspat si apa din robinet gustoasa de parca ar veni direct din izvoul din padurea de langa Micleuseni.

Cristina era gravida cat am fost in Stockholm si mergeam in fiecare zi sa mancam la unul din restaurantele de pe Södermalm - insula "cool" din Stockholm, unde aveam apartamentul si unde, la statia Slussen, era si biroul Skype la care lucram. Uneori traversam Söderström si mancam in Gamla Stan, deseori la restaurantul vegan all-you-can-eat de pe una din stradutile medievale.

In acest sens, Stockholm ne-a oferit bilete first-class la splendoarea sa, ceea ce pentru doi tineri insuratei indragostiti era exact ceea ce se cerea.

In Skype lucram cu o echipa de oameni tare destepti la conceperea a ceea ce acum este utilizat de peste un miliard de oameni pe Pamant pentru a vorbi cu bunicii, copiii si iubitii aflati la distanta. Simtindu-ma mai mereu un impostor (vestigiile sistemului nostru de invatamant), nu pot sa pretind ca am implementat o gramada in Skype, dar am participat si eu cu bucatica mea moldoveneasca la aceasta tehnologie.

Acum ai aflat de ce Skype ganeste uneori :)

--

Experienta noastra din frumosul Stockholm am descris-o pe indelete pe blog-ul nostru, iar ceea ce urmeaza este un pasaj dintr-o poveste pe care am inceput s-o scriu trantit pe gazonul dintr-un parc de langa casa noastra din Sodermalm.

Kiokia kiokia

(sau prototipul unei Suedeze imaginare prapadite in Moldova)

....

Norul de praf petrecea convoiul de Mercedes-uri blindate pe drumul de tara desfundat din satul Dashkautzii Putrezi. Ajunsi la ultima casa din sat, pe dealul Sur, in mijlocul unei paduri de stejari, loc racoros si umed, doar urme de porci salbatici, lupi si salbataciuni debile, era casa Doamnei Kiokia.

Domana Kiokea avea 199 de ani, insa si acum arata asa cum arata la 21 - avea fata frumoasa ca rasaritul soarelui, ochii albastri ca adancul marii, parul - blond ca cocaina columbiana, buzele - carnoase ca tzatzele lui Sabrina. Daca doamna Kiokia arata ca o suedeza buna rau, pe care ai lua-o* fara s-o intrebi cum o cheama si in general fara s-o trezesti din somnul beat in care a cufundat-o noaptea de betie din Stockholm, facea dragoste* doamna Kiokia ca o moldovanca sherbinte ca lava vulcanului Vezuviu.

Din acest motiv, toate gospodinele satului Dashkautzii Putrezi erau paranoice ca nu cumva Kiokia sa le fure sotii sau sa le dezvirgineze feciorii, care oricum se labizau in fiecare seara, visand la intalnirea cu misterioasa Kiokia - mereu tanara vrajitoare, cu ochii albastri ca adancul marii, tzatzele moi ca La Vache qui rit-ul, vulva roza ca cireasha necoapta, vaginul ingust ca crapatura de pe parbrizul atins de o pietricica sarita de sub roata camionului plin cu tzevi ruginite, care merge pe sosea cu 120 km/h.

Se zice ca Kiokia a fost parasita aici de niste Vikingi rataciti, dupa lupta de la Poltava, care au stat pe aceste melegauri timp de 6 luni, mutzi de beti, dupa ce au dat de butoaiele cu vinul batranului Gavril Tosconida.

Kiokia, tanara fecioara a vikingului sef, Jonas cel Blond, s-a indragostit nebuneste de Jorel, tanar ciobanel, tras printr-un inel, baiet bun si gospodar, cu care au vrut sa mearga in Lume, cu care s-au iubit pe campii, printre flori, printre cai si vaci, capre si oi, care pasteau pasnic pe pasunile din zona. Jorel a invatat-o pe Kiokia sa faca dragoste ca un pornostar, iar Kiokia l-a invatat pe Jorel sa fie respectuos cu natura si frumusestea din jurul lui si sa bea vodka pana amutzeshte, atunci cand lucrurile merg foarte bine sau foarte rau.

Intr-o zi, Jorel a fost lovit in cap cu o piatra si omorat de alti doi ciobani-rivali, iar Kiokia, sfatuita de o oita, a hotarat sa-l astepte pana se termina timpul. Vikingii au plecat inapoi in Nord, iar Kiokia a ramas sa traiasca vesnic tanara si inaccesibila, mereu iubindu-l pe Jorel - tanar ciobanel, tras printr-un inel, in satul Dashkautzii Putrezi.

Si asa sta acolo si pana astazi, tanara si frumoasa, ascunsa intr-o casa in mijlocul padurii, a invatat arta vrajitoriei si prezicerilor de viitor si oamenii din Moldova au inceput sa vina pe la ea sa-si afle soarta, dupa care, majoritatea, se apucau de baut si deveneau alcoolici, exact conform prezicerii misterioasei Kiokia.

Rusi, romani, comunisti, capitalisti -- Kiokia traia in liniste, nu vorbea prea mult, iar pentru ca toti din sat erau speriati de frumusetea ei, Kiokia se imbraca ca o baba batrana, isi lua un baston, isi lega o basma in cap si asa iesea in sat, la alimentara - unde isi cumpara moiva din butoi sau piceni din cutie de carton. Dupa vizita lui Kiokia, vanzatoarele aveau tema de discutie o buna bucata de zi - "Ai vazut shi mani netede are ? "..

Femeile din sat erau geloase, dar o tratau cu respect si frica pe vrajitoarea Kiokia - in general, despre ea nu se discuta, iar mamele mai rautacioase isi amenintau copiii -- "Daca nu esti cuminte, te duc la Kiokia Kiokia si iti musca putza!".

-

Totusi, oscuritatea iernii, umezeala si frigul, dar mai ales societatea impenetrabila ne-a determinat sa decidem sa revenim. E foarte frumos Stockholm si Suedia si cu mare placere vom merge vara asta in vacanta acolo, dar Barcelona...

Peste 8 luni, intr-o dimineata de Ianuarie, -17 afara, am incarcat bagajele in avion si am decolat spre sud-vest, inapoi spre orasul plin de soare.

Barcelona 2

A doua mutare la Barcelona a coincis cu ultimile luni de sarcina a lui Cristina, iar peste 4 luni s-a si nascut Bea.

Daca prima sedere in Barcelona a fost din punctul de vedere al unor indragostiti liberi si petrecareti, a doua oara punctul de vedere a fost al unor tineri parinti intr-o tara straina, beneficiind de drepturile si libertatile oferite de pasaportului romanesc in UE.

Din fericire, job-ul de la Skype si apoi Microsoft, ne-a oferit un suport comfortabil pentru cresterea unui copil in Barcelona si un stil de viata de expati. Am ajuns membrii unui grup de tineri parinti - expati si localnici - grup cu care am impartasit experienta cresterii copiilor - de la tarait pe jos impreuna, pana la invatat sa mergem si sa vorbim. Odata cu Beatriz si eu si Cristina invatam spaniola si catalana si astfel ne cufundam mai adanc si mai adanc in istoria si cultura acestui minunat loc, care ne-a primit cu atata soare si dragoste.

Dar fi o minciuna sa pretind ca viata noastra de aici a fost sau este mereu incredibil de perfecta, ca pe Facebook.

Tristetea, dorul de casa, distanta de prieteni si familie, strainii din jur - apasa, te da in melancolii sau chiar depresii.

Iata de exemplu, o poezioara fara rima din jurnalul meu scrisa intr-o seara din acesti ani:

-

Astazi

Pastele catolicilor

Dormit

Dormit apoi iar de la 5 la 7

Iar mi-i somn

Am fost cu velicu

Prin oras este miros de primavara

Si e superb

Si mi-am pus muzica

Si m-am lasat chillat

Pe bicla

Prin Barcelona

Primavara

Cu muzica in urechi

E fantastic sa fii in acest corp

In acest trip care este viata

Si acum seara am dat de Cash

Johnny Cash, Hurt am ascultat

Dupa mai multe cantece triste

Am ramas la Radiohead

Fake plastic trees, Lotus flower,

Everything is in its right place, Codex...

Melancolia ma paleste

Din cand in cand

Azi am plans pe bicicleta

Mi-au dat lacrimile mergand prin Sarria

De fericire, tristete si dor

Sub "Bajo el mismo Sol"

Nici mai mult nici mai putin

Cumva comic

Dar poate nu

Este o lupta pe care o am

De asta plangeam

Lupt

Ca sa nu mor

A inceput "Paranoid Android"

-

Starile astea de nostalgie si dor de un timp si loc mai simplu, dar mai duios, te viziteaza des in strainatate.

Uneori imi pun "Plai" in casti si ma plimb pe strazi si ma rupe tare cand vine "Memoria", cantec pe care l-am auzit de atatea ori la radio-tocika lui maca mea de la Micleuseni, dar nu intelegeam cu adevarat acele versuri, decat acum, prapadit undeva prin lume.

Concluzie

Intr-o zi, intorcandu-ne de la scoala, am intrebat-o pe Beatriz, "de ce iti place Barcelona ?"

Ma asteptam la "pentru ca e soare, mare, arhitectura, restaurante, ciocolaterii, scoala... ".

Dar ea mi-a raspus: "paai... pentru ca m-am nascuuut aici ... ".

Si atunci am inteles ca pentru ea, Barcelona este asa cum pentru mine este Chisinau si ca experienta ei a ideii de 'patrie' este una foarte diferita, dar la fel de valabila. 

Bunicul, bunica si deda sunt din Moldova, dar locuiesc de mult timp in Romania, acolo unde vine Mos Craciun la Craciun, unde sunt munti si verisoarele ei mai mari de la Brasov, si este si Bucuresti, unde locuiesc prietenii lui mama si tata.

Dar ea este si o catalanca, care vorbeste catalana ca un nativ, stie toate cantecele si poezioarele copilaresti de aici, sarbatoreste toate sarbatorile si traditiile la scoala, mananca mancarurile si isi construieste prieteniile aici.

Genetic este din Moldova, bunicii ei sunt din Romania, iar identitatea ei sociala este de spanioloaica si mai ales catalanca.

Cu alte cuvinte, nu este nici moldoveanca nici romanca, nici spanioloaica si nici catalanca. Ce este ea ?

La fel ca multi multi alti copii nascuti recent, Beatriz face parte din noua rasa globala, facuta posibila datorita Internet-ului, biletelor ieftine de avion si climatului politic (eg. UE).

Ea este cetateanca a Planetei si prin ea si noi.

Fiecare limba noua invatata iti deschide cartea culturii, istoriei si versurilor muzicii din acelor locuri, mentalitatea...

Pe langa Spania, limba spaniola ne ofera o privire in sufletul americii latine, care este urmatoarea frontiera pe care vrem s-o trecem, s-o simtim, s-o mirosim, sa aflam, sa intelegem...

Va tin la curent.

* * *

Astfel a răspuns Florin Braghiș la întrebările revistei „MOLDOVA de oriunde”

„Planeta Moldova” s-a întâmplat în viața de după Moldova. „Planeta Moldova” s-a întâmplat în viața de după Moldova. „Planeta Moldova” s-a întâmplat în viața de după Moldova.
 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.