Prima pagină / Oameni / Cultură  /  „Aș fi trup fără suflet dacă n-aș scrie”. Tânăra scriitoare din Cantemir, Marina Hajder

„Aș fi trup fără suflet dacă n-aș scrie”. Tânăra scriitoare din Cantemir, Marina Hajder imprimare

26.04.2019  

Marina Hajder, tânăra în vârsta de 18 ani, din orașul Cantemir, satul Cania, este autoarea cărții „Restul e Tăcere...”. În această carte, tânăra vorbește despre oamenii dragi din viața ei și trăirile adolescentine, despre viziunile sale asupra atitudinii și trăirile persoanelor din anturajul ei.

Votează: 5.0/5 (1 Vot )

 

- Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

-  Sunt o fire rațională, o ființă sensibilă care cucerește inimile oamenilor prin sufletul său artistic. Metaforic aș putea spune că sunt un fir de praf în deșertul lumii, o micuță stea din întregul univers, o mică adiere de vânt într-o zi furtunoasă, un gând pierdut în mintea timpului etern, surâsul de pe buze al cuiva. Sunt un lucru atât de mărunt în toată această lume, atât de mare și atât de neînțeleasă. Aș tinde să spun că sunt neînsemnată pentru acest nemărginit univers, dar mă opresc pentru că fiecare lucru are rânduiala lui. Pentru că pentru univers nu aș însemna nimic, dar sunt absolut sigură că eu, prin natura mea, sunt centrul universului cuiva, așa cum și alții reprezintă pentru mine întreaga lume.

- În ce moment a apărut scrisul în viața ta?

- Scriu din copilărie. Am început să scriu nu mari capodopere literare, specific vârstei, dar, mă caracterizau. Acum scriu foarte mult, fiind inspirată de absolut orice lucru. Iubesc să vărs metafore pe hârtie și am săpat până am dat de apa cititorului. M-am scufundat în oceanul cuvântului și am născut din întunericu-i lumină.

 - Spune-ne despre stilul tău de a scrie.

- Stilul meu de a scrie este pe înțelesul tuturor. Scriind deși metaforic, cititorul înțelege esența cuvintelor fiind cuprins de-o profunzime absolută și pentru el, cuvântul devine o armă supremă.

- De ce ai ales să scrii această carte, care este mai mult un jurnal?

- Am ales să scriu acest jurnal pentru că mi-am dorit ca oamenii să mă cunoască și prin acest mod. Să-mi cunoască firea puternică și cel mai mult, îmi doream ca atunci când va citi cineva jurnalul meu, să poată învăța ceva bun, căci eu am cules esențele tari din experiențele vieții și le-am așternut printr-o manieră caldă pe hârtie.

- Ai un obicei zilnic de a scrie?

- Da, scriu mereu și oriunde, nu contează locul, contează frumusețea lucrurilor care mă fac pe mine fericită. Pentru mine, scrisul înseamnă terapie. Dacă n-aș scrie, aș fi un trup fără suflet. Prin scris mă vindec de oamenii care mi-au lăsat cicatrici . Scrisul este modul de a refula din timiditate, iar de la timiditate până a da frâu liber emoțiilor, a luat naștere această perlă literară.

- Care alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

Autor: Pleș Cătălin

- Nu mai am vreo altă pasiune, în acest moment nu mă văd altceva făcând, doar să mă alimentez cu cuvintele ce vibrează pe coarda sufletului.

- Ce sfat le poți da celor care vor să îți citească cartea?

 - Să rămână așa cum sunt, unici în felul lor. Să meargă până la capătul pământului pentru realizarea visurilor, luptând în fiecare zi. De asemenea, să fie mereu puternici și indiferent de obstacolele ce le apar în cale, să nu renunțe niciodată.

- Ce ne poți spune despre personajele din cartea ta?

- În această carte este vorba despre oamenii dragi din viața mea cu care am petrecut momente unice. Sunt oameni speciali pe care îi iubesc necondiționat și îi vreau fericiți. Sunt oamenii despre care am vorbit la superlativul absolut, pentru că, ei merită tot ce e mai frumos în această lume.

- Ce opere literare ți-au influențat propriul stil?

- Am citit multe cărți care m-au captivat, fie ele fantastice sau reale. Dar, romanul care m-a marcat este „Tema pentru acasă" de Nicolae Dabija. Oricât de sublimă ar fi o carte, tot credeam ca o să-i găsesc un cusur, un punct slab, o bilă neagră. Am crezut mereu că în literatură, perfecțiunea e relativă. Asta până când am citit „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija. Când am primit „Tema pentru acasă”, m-am simțit Vie din nou, după foarte mult timp. Am știut dinainte să citesc că mă voi îndrăgosti de cuvintele lui Dabija. Când am terminat cele aproape 500 de pagini, m-am simțit ca un prunc care vede pentru întâia oară lumea. Am simțit cum în față mi se deschide Universul însuși, cum descopăr pentru prima dată sensul vieții. Dabija nu scrie. Dabija culege esențele tari din experiențele vieții și le așterne splendid pe hârtie.

- De ce „Restul e tăcere...”?  

- Voi spune ultimele fraze din această carte :  „Cât am avut să vă zic despre acest gram de suflet. Câte așa avea să vă mai zic, dar să păstrăm tăcerea. Nu de alta... dar tot ce a rămas sunt oamenii și viața. RESTUL...RESTUL E TĂCERE...”

 Autor: Pleș Cătălin

 

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.