Prima pagină / Oameni / Fabule moderne  /  Fabulă modernă despre ace de Tatiana Ţîbuleac, Paris

Fabulă modernă despre ace de Tatiana Ţîbuleac, Paris imprimare

09.04.2014  

„Acul şi pozele din copilărie – atât mi-a dat mama când m-am mutat la Paris”, mărturiseşte Tatiana Ţîbuleac în noua sa fabulă. „Cu pozele e clar. Cu acul, povestea e următoarea...”

Votează: 5.0/5 (4 Voturi )

Alexandru, fiul meu de 3 ani, și-a rupt papucii. De obicei, papucii se descoase de tot și eu îi arunc. Astăzi însă s-au descusut astfel încât mai puteau fi reparați. Trebuiau doar cusuți cu un ac gros, în două locuri. Unui meșter i-ar fi luat cinci minute. Am vrut totuși să îi cos singură. Era o zi care predispunea la fapte mari. 

M-am dus să-mi iau acul cel gros. E acul pe care îl am de la mama, iar ea de la mama ei. Acul şi pozele din copilărie – atât mi-a dat mama când m-am mutat la Paris. Cu pozele e clar. Cu acul, povestea e următoarea. 

Am crescut cu acel ac în ochi. Bunica îl ţinea la icoană. La modul direct. Era înţepat în cel mai înalt loc posibil în casă, pe un păretar, ca nu cumva să îl iau eu şi să îl pierd. Peste o palmă erau icoana şi candela. 

Acel ac nu prea era folosit la cusut. El era acolo de ţinut minte. Uneori îmi părea că toată viaţa şi forţa bunicii erau concentrate în acel ac. Dacă dispărea el, dispărea şi ea. 

Acul era mare, gros şi cu o ureche lată, prin care trebuia să încapă orice. Chiar şi un destin de om. 

Când în iulie ’49 au venit comuniştii să îmi deporteze bunicii în Siberia, soldaţii au fost umani. Le-au dat 10 minute ca să-şi ia cele mai importante lucruri din casă.

O icoană, nişte bani şi acul – a luat bunica. 

- Unde te duci tu, bani şi icoană nu-ţi trebuie, - i-a zis omul legii bunicăi. Acul poţi să ţi-l iai…

În Siberia acul şi-a găsit rostul. Pentru că, mergând la moarte, nimeni nu a avut atâta minte să-şi ia ac, cel al bunicii a ajuns nespus de întrebat. Deportaţii îl cereau pentru tot felul de lucruri. 

Pentru cusut haine din cârpe, ca să-şi încălzească copiii învineţiţi de plâns şi frig.

Pentru născocit opinci cu talpa groasă din coji de copac.

Pentru scos ţepuşe de sub unghiile roase până la sânge de tăiatul pădurilor interminabile. 

Pentru făcut găuri în curele, care trebuiau micşorate lună de lună.

În Siberia, şi anume în Tobolsk, acul a trăit 7 ani. Apoi s-a întors acasa, în Moldova, în pieptul bunicii. Ca un copil. Ca o inimă exterioară. Şi acul a început o viaţă nouă. 

A cusut cămăşi şi ii, rochii şi bondiţe din materiale întregi. Nu din cârpe.

A înşirat fructe dulci, coapte în soarele drag, pe kilometri de aţă.

A pus cercei primei şi unicei nepoate, născută în libertate.

Apoi s-a retras. Pe peretele bunicăi. Apoi pe cel al mamei. Iar acum în cutia mea, într-un Paris.

Nu am mai cusut astăzi papucii. Îi voi duce la meşter.

EEF         

Portalul Stiripozitive.eu a fost creat de „URMA ta” la 1 martie 2012 cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene.

Conținutul portalului www.stiripozitive.eu este creat de „URMA ta” cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• • • 

Preluarea textelor care aparțin www.stiripozitive.eu poate fi făcută doar cu acordul scris și cu indicarea sursei și linkul activ la subiectul preluat din www.stiripozitive.eu.