print
Cinci sfaturi de la Ludmila Sîrbu, moldoveanca care locuiește de mai bine de cinci ani în Viena
23.04.2018
2003

- Cine este Ludmila Sîrbu?

- Un copil mult așteptat, iubit la infinit de bunici, foarte vesel, născut într-o zi de foc, pe malul stâng al Nistrului. Primii ani de copilărie i-a trăit destul de intens. Dar această viață, copilărie liniștită, luminoasă și frumoasă a noastră, a tutor copiilor din stânga Nistrului, a fost spulberată în scurt timp. Magazinele se închideau, străzile erau din ce în ce mai pustiite, noi dormeam în subsolurile blocurilor. În fiecare zi auzeam cum un copil sau un matur a fost rănit sau ucis.... începuse războiul. Pentru siguranța mea și a surorii mele, părinții au decis să ne evacueze.

Îmi amintesc un eveniment din copilăria mea. Era o zi cu soare, o zi de mai, și parcă nimic nu prevestea nenorocirea. Noi traversam Nistrul cu bacul. Fiind copii, ne jucam între noi și alergam printre mașini. La un moment dat, parcă a apărut un sunet surd în urechile mele, abia deslușeam țipetele, toată lumea fugea și încerca să-și găsească un ascunziș, am întors capul și am văzut cum un glonte a străbătut brațul unei femei.... În acel moment am devenit mai matură, am înțeles ce înseamnă viața unui om.

Bunicii au fost bucuria, împlinirea și alinarea copilăriei mele. Pe bunica o port și acum în suflet ca pe o icoană sfântă! Iubirea infinită și grija bunicilor, educația lor creștinească m-au făcut să pornesc cu demnitate în lume.

Am obținut o bursă la Facultatea de Drept din Brașov, dar mama fiind grijulie, mi-a interzis să plec de lângă ea pe motiv ca sunt un copil fragil. Depășindu-se termenul de depunere a actelor la Universitate, mi-am depus actele la Colegiul de Informatică și Drept, specializarea Drept. Colegiul l-am absolvit cu nota cea mai mare. Mai târziu am mers la Universitate, unde am absolvit Facultatea de Drept cu media peste nouă.

Tot în acest timp am activat la Inspectoratul Fiscal de Stat, după care, la o companie privată de Advertising în calitate de Șef Manager. Eram sigură că niciodată nu voi pleca din Moldova. Dar iubirea, iubirea... te poate duce și la capătul lumii. S-a întâmplat că necazul nu m-a ocolit: s-a îmbolnăvit grav iubitul meu. A fost un moment de răscruce, un moment foarte greu pentru mine. Acum suntem foarte bine, logodiți și foarte fericiți că ne avem unul pe altul.

În momentul în care am venit la Viena, era foarte clar pentru mine că eu trebuie să fac ceea ce-mi place. Așa că am continuat studiile la Facultatea de Drept din Viena. În timpul de față studiez și sunt implicată în diferite proiecte de integrare și sociale ale orașului Viena. Am fost numită de către autoritățile orașului Viena și de către organele Ministerului de Externe al Austriei, Ambasador pentreu Integrare (Integrationsbotschafterin).

-  Care a fost impactul între ceea ce ai lasat acasă şi ce a găsit deja în Austria?

- Cel mai important factor al integrării într-o societate nouă este limba. Așa că primul impact a fost că limba mea maternă nu se vorbea în locul unde mă aflam. Trebuie să recunosc că eu sunt un caz mai fericit în comparație cu altele. Eu am venit la Viena urmându-mi dragostea. De aceea am tot respectul pentru cei care vin și o iau de la zero. Sigur, procesul de adaptare a fost foarte greu și pentru mine.

La început, iubitul meu era plecat cu lunile cu probleme de serviciu. Au fost niște luni foarte grele pentru mine. Eram zile întregi, chiar și luni, singură-singurică. Nu cunoșteam pe nimeni. Lipsa de prieteni, singurătatea a fost un obstacol al integrării sociale. 

-  Ce ai învățat din procesul migrației pe care l-ai trăit și îl trăiești acum?

- Am învățat că omul se adaptează oriunde ar fi! Totul depinde de scopurile pe care și le pune și ce-și dorește el cu adevărat în viață. În momentul în care migrezi, iți asumi anumite schimbări în viață, care pot fi destul de dure ca experiență. În Austria am avut ocazia să o cunosc pe jurnalista politică Barbara Coudenhove-Kalergi, de la care am avut onoarea să primesc o carte a sa - „Zuhause ist überall", în română ar fi „Oriunde este acasă", care m-a ajutat să înțeleg fenomenul migrației și, cel mai important, m-a ajutat să răspund la întrebările legate de migrare care mă măcinau.

Pot să spun că am învățat că lumea nu se împarte în țări și națiuni, iar hotarele teritoriale sunt niște formalități politice. Lumea se împarte în cei civilizați și necivilizați, în cei care-și respectă reciproc tradițiile și obiceiurile și cei care își încalcă valorile. Lumea se împarte în cei care-și doresc să aibă și cei care vor să fie. Din păcate, în societate domină aviditatea, care este provocată, la rândul ei, de sărăcie. Majoritatea încearcă să posede, să agonisească bunuri materiale ca să scape de sărăcie.

Adevărul trist este că nu vei putea scăpa niciodată de sărăcie atâta timp cât nu vei încerca sau nu vei tinde spre a crea, a fi, a te dezvolta. Așa se și explică faptul de ce unele țări o duc mai bine și altele mai puțin bine. Deseori simțim nevoia să învinuim clasa politică pentru nereușitele societății. Cred cu tărie că eșecurile sau nereușitele unei societăți provin din pasivitatea individului sau absența implicării lui în societate, prin creație, prin realizarea sa ca personalitate sau prin dezvoltarea sa.

Voința unei persoane de a se implica ajută foarte mult la crearea unui dialog. Dialogul sau socializarea este un factor prioritar în fenomenul de emigrație sau în procesul de integrare. Implicarea individului în societate poate fi de rezonanță atâta timp cât cunoaște mai multe limbi și culturi. Noi moldovenii, cei aflați în afara hotarelor RM, am putea fi de mare folos atât țării în care trăim, cât și țării noastre.

 Am învățat că în Austria și nu numai cuvântul „toleranță" ar trebui evitat. O situație nouă, un obicei, o tradiție, o regulă morală sau legală trebuie acceptată și respectată. În momentul când accepți țara gazdă și începi să o respecți, atunci simți acel efect al integrării. Adică, ești printre ei, ești de-al lor și te simți bine unde ești.  

- Ce poți să ne spui despre studiile făcute făcute în Austria? Calitatea lor diferă de a celor din Republica Moldova?

- Nu știu dacă am eu căderea să vorbesc despre calitatea studiilor din Republica Moldova sau din Austria. Sigur pot să spun că noi, la fel, avem profesori bine pregătiți ca în străinătate. Cred că în instituțiile de învățământ din Republica Moldova metoda didactică și de predare este mai conservativă și mai veche.

La Universitatea de Stat din Moldova, noi, studenții, eram obligați să învățăm după anumite cărți și după anumite reguli. Ca student nu prea aveai posibilitatea să-ți susții propria opinie sau să o dezvolți și cu atât mai puțin să contrazici teoria susținută de profesor. În Austria profesorii susțin o asemenea atitudine. Ba mai mult, profesorul nu susține niciodată că o anumită teorie este fixă. Ești în drept să contrazici teoria, bineînțeles, aducând argumente bine motivate și justificate.

În instituțiile de învățământ din Austria studentului i se pun la dispoziție toate resursele necesare pentru ca acesta să-și pună în aplicare ideea susținută. Spre exemplu: studenții de la drept au acces la diferite conferințe internaționale ale statului austriac sau ale Uniunii Europene. Ei participă la aceste conferințe înaintând propuneri sau susținând referate.

În Austria studenților li se acordă o libertate în a-și face timp pentru studii și, în același timp, să aplice ce au studiat. Practica este o metodă de a-l ajuta pe student să pună în aplicare ideile proprii. Accesul la informații, organizarea diferitor acțiuni, dezvoltarea și promovarea unei idei a studentului sunt elemente esențiale pe parcursul anilor de studii. Studentul din Austria este mult mai bine informat decât studentul din Republica Moldova. Și, după cum știm, un om bine informat este un om puternic. 

- Cred că visul multor tineri este să facă studii în afară și să elaboreze proiecte în cadrul primăriei din Viena. A fost un drum lung?

 Este un drum pe care îl parcurg în continuare cu multă muncă, ambiție, responsabilitate, uneori și cu anumite frici de nereușite. Dar mă consolez prin faptul că orice nereușită este și ea o experiență din care poți să scoți lecții utile pentru tine însăți. Ca să reușești să intri în grația autorităților din Viena trebuie să muncești dublu, ca să demonstrezi că ești la fel de bun ca și cei nativi.  

Fiind o persoana activă, particip la diferite întruniri și conferințe internaționale, unde mi s-au deschis uși și diverse posibilități. De asemenea, am fost implicată în proiecte de amploare ale orașului Viena și ale statului austriac, ca de exemplu „Wir sind alle Wien", „Zusammen Österreich". În afară de aceasta, ca studentă la Facultatea de Drept din cadrul Universității din Viena sunt implicată în diferite proiecte legate de interesele și drepturile omului. În ultimul timp m-a preocupat foarte mult fenomenul integrării, având ca scop și dorință de a-i ajuta atât pe concetățenii mei, cât și pe alții care se confruntă cu diferite obstacole sau prejudecăți în procesul de integrare.

Anul trecut am avut ocazia să fac parte din echipa organizatorică a unui proiect de amploare intercultural, susținut de primăria orașului Viena. Acest proiect mi-a oferit cunoștințe, prieteni noi și, cel mai important, aprecierea implicării mele. Anul acesta, am avut onoarea să fiu numită coordonatoarea acestui proiect. Desigur, înainte de a accepta propunerea am avut careva temeri. Eram și sunt foarte conștientă că mi s-a încredințat o mare responsabilitate. În calitate de coordonatoare a proiectului, am ocazia să cunosc oameni importanți din diferite domenii.

Cineva chiar mi-a spus că în momentul în care cineva se ambiționează și se dedică unui proiect așa cum o fac eu, cu siguranță va realiza un lucru foarte bun.

- Cum ți-a venit ideea consolidării unei asociații ? Ce poți să ne spui despre activitățile asociației? 

- În Viena sunt asociații ale moldovenilor, care, mai mult sau mai puțin, se întâlnesc între ele și sărbătoresc anumite ocazii. Ceea ce este foarte frumos și chiar necesar, pentru că noi trebuie să ne cunoaștem între noi. Însă intenția mea și dorința, în legătură cu comunitatea moldovenilor din Viena și nu numai, este mai mare decât atât.

Dorința mea este de a scoate în evidență comunitatea moldovenilor din Austria și de a crea o punte de socializare între moldoveni și austrieci. Cred cu tărie că ea, comunitatea, poate căpăta o voce în societatea austriacă. În afară de aceasta am recepționat diversele probleme cu care se confruntă partea feminină și, mai ales, mamele din comunitatea moldovenească din Austria. Lipsa informației a fost dintotdeauna un obstacol în a cere drepturile și a te apăra în caz de necesitate. Deseori concetățenii noștri nici nu-și dau seama sau nu cunosc ce posibilități le sunt oferite ca să li se facă viața mai ușoară în Austria. Cel mai trist este că uneori se simt neajutorați, din motiv că nu știu unde să de adreseze în caz de nevoie. Sesizând toate aceste probleme, fiind susținută și știind cum am putea să contribuim ca să-i ajutăm pe cetățenii noștri, a apărut ideea înființării Asociației „ProMoldova".

Asociația „ProMoldova" are ca scop nu doar să promoveze și să susțină cultura și valorile moldovenești în societatea austriacă, oferindu-i astfel un ecou în societate, dar și să contribuie la consolidarea comunității, la ajutorarea acesteia în procesul de integrare și dezvoltare. Asociația „ProMoldova" este o asociație tânără și, în afară de faptul că a reușit să organizeze o șezătoare în scop caritativ, să mobilizeze un grup de oameni de afaceri pentru același scop caritativ, am reușit să aducem un spectacol pentru copii în limba română al Teatrului Regina Maria, Trupa „Arcadia" din Oradea, România.

De asemenea, asociația a reușit să se prezinte la una dintre cele mai importante adunări generale a Uniunii Societăților străine din Austria. Cert este că asociația „ProMoldova" are un program foarte ambițios și în timpul de față are două proiecte care sunt în derulare. Deocamdată pot doar să divulg că unul din proiecte este dedicat femeilor din comunitate și celălalt este dedicat copiilor. 

De asemenea, Asociația „ProMoldova" are onoarea de a fi co-organizator al mai multor evenimente din cadrul proiectului susținut de primăria orașului Viena, care vor avea loc în luna septembrie. Noi, ca organizatori, ne-am propus lucruri mărețe în acest proiect și sper din tot sufletul că le vom reuși.

- Cum decurge o zi obișnuită de muncă? 

- O zi de muncă din viața mea este diferită în fiecare zi și este organizată în funcție de prioritățile la acel moment. Uneori muncesc și duminica, dacă e cazul. Zilele mele de muncă sunt foarte pline. Nu există rutină, deși uneori mi-ași dori asta. Dacă am ore la facultate atunci trezirea este la orele 5 dimineața. Ziua începe neapărat cu o cafea aromată, pe care o savurez din plin la răsăritul soarelui. Micul dejun îl iau de obicei în oraș, uneori pot și să sar peste el. Orele de facultate sunt timpul pe care-l ador.

De ce? Fiindcă este timpul în care absorb informațiile cele mai interesante pentru mine. După ore pot avea întâlniri de serviciu sau trebuie să iau parte la anumite conferințe. În drum spre destinație, accesez internetul sau citesc cartea pe care o port în acel moment cu mine. O dată pe săptămână, am orele de engleză.

De obicei, după ore sunt preocupată de proiecte și după aceea până seara târziu cu studiile. Seara, când ajung acasă, mă simt ca într-un colț de rai, nu fac altceva decât să mănânc ceva, să citesc ceva pentru sufletul meu sau, dacă sunt în pană de timp cu pregătirile pentru examene, atunci acestea au prioritate. Duminica este ziua dedicată trăirilor culturale: vizitez muzee, mă duc la film sau la vreun spectacol de teatru. Uneori mai fac și o excursie și savurez schimbul de ambianță.

- Unde este pentru tine „acasă"?

Nu cred în stereotipul parafrazat „ca acasă nu e nicăieri". Sigur, locul de suflet va rămâne curtea bunicilor, de unde am plecat cu demnitate. Dar, pentru mine, acasă este locul unde mă simt bine, unde mă simt acceptată, unde mă simt ajutată și iubită, unde simt dezvoltarea mea ca persoană, unde mă simt liber. Libertatea este valoarea esențială pentru om. Dacă te simți liber, atunci ești acasă!

- Cum îți vezi viitorul? În Republica Moldova sau în altă ţară? 

- În general, eu mă simt foarte bine unde sunt. Chiar zilele trecute, cineva mi-a zis că se observă cu ochiul liber acest lucru. N-aș putea să spun cu certitudine unde îmi văd eu viitorul. Dar știu foarte clar că voi face tot ce îmi stă în puteri în calitate de cetățean, ca să contribui cât de puțin la bunăstarea țării din care provin. Nu pot să spun acum cum și în ce mod o voi face... Dar sigur o voi face! 

- Faci parte din caregoria de moldoveni cu care noi ne mândrim şi pe care îi avem ca exemplu. Care ar fi cinci lecţii învăţate de tine de la austrieci?

- Mulțumesc frumos pentru invitația de a-mi relata povestea. Mă bucură dacă pot fi o sursă cât de mică de inspirație. Am învățat anumite lucruri care mă ajută foarte mult să înaintez:

 1. Umilința nu este o rușine, ci este o tămăduire. Când cineva încearcă să te umilească, te uiți cu îngăduință la acea persoană și vei înțelege cât de puternic ești.

2. Nu există persoane importante și mai puțin importante, există ATITUDINE! 

3. Replicile urâte auzite de la persoane neînsemnate pentru tine sunt doar vorbe goale - „Câinii latră, caravana trece".

4. Natura și bucuria lucrurilor mărunte îmbogățesc sufletul făcându-te fericit. Încearcă!

5. Crede și vei trece și prin stâncă!

Interviu realizat de Aliona Purci

 

 

Tel +373 22 234 692
Fax
Copyright © 2018 Stiripozitive.eu | URMA ta. Toate drepturile rezervate.