print
Stella Verega. „Amintiri cu tata”
02.08.2017
641

„În această fotografie am 1 an. Tata mă ține în brațe. Eram la mare. Acum am peste 40. Am marea sub nas. Nu-l mai am pe Tata.

Cică cel mai bun doctor din toate timpurile a fost Timpul. Cel mai bun învățător- tot Timpul. Și cel mai bun judecător – iarăși Timpul...

Timpul vindecă dorul? Nu cred. Cred ca doar acoperă temporar cu alte emoții acele amintiri din trecut. Exact ca pansamentul care oricând poate să cadă.

Cred că omul a fost genetic creat astfel încât să se adapteze și să găsească teorii care să-i aline dorul. Omul trăiește din iluzii, speranțe, tot felul de amintiri. Slavă Domnului amintirile nu ni le ia nimeni.

Am de la Tata un ibric. I-l făcusem eu cadou acum vreo 15 ani. Poate mai mult. Ținea la el ca la ochii din cap. Acum eu țin la el... ca la ochii din cap. Ibricul de la Tata.

Am niște casete de prin 2000, pe care în 2017 nu le mai pot asculta Irina Loghin, Mihai Constantinescu și Anastasia Lazariuc. Ion Dolănescu. Mirabela Dauer. Erau preferații lui.

Tatăl meu era Unionist convins. „Ehhhh, Steluța, numai Unirea ne mai poate salva! Tu nu vezi că noi singuri nu suntem în stare...?” Nu a mai văzut Tata Unirea. Eu...am speranțe!

Câți ani au trecut de la primul Pod de Flori peste Prut? 27? De atunci am ( tot de Tata păstrată) o foaie de caiet de matematică, galbenă și subțiată de timp, cu o grămadă de numere de telefoane și adrese...dl Gigi, dna Geta, nea Costică, etc...de prin Botoșani, Focșani, Brăila, etc... „Steluța, să nu arunci niciodată foaia asta. Nici când oi muri. E de la frați. Voi cum vreți, dar eu sunt român” O mai am... E cu mine foaia.

Cărți, hărți, un sac plin cu fotografii, pe care le voi revedea într-o zi. Deocamdată nu. Nu mă lasă ceva. Mai aștept. Caut pansamentul potrivit.

Astăzi este Sf. Ilie, ziua onomastică și de naștere a Tatălui meu”.

#viata #dor

Stella Verega

Tel +373 22 234 692
Fax
Copyright © 2017 Stiripozitive.eu | URMA ta. Toate drepturile rezervate.