print
FOTBALUL din copilărie. Reguli de joc de Doru Ciocanu
14.05.2016
7776

„Am râs, în ambele rânduri, câte o oră (în total deci două). Și mi-a venit ideea să reconstitui acele reguli de joc ale sportului-rege, valabile doar în copilărie”, povestește Doru Ciocanu, autorul cărții „Dicționar auafed 2”, și completează regulile de joc ale fotbalului din copilărie.

• La începutul meciului, doi cei mai buni jucători își formau echipa, alegând pe rând câte un jucător dintre ceilalți. Fotbaliștii bunișori de regulă se epuizau una-două. La urmă rămâneau cei mai mici, care nu prea contau și erau repartizați aleatoriu.

• Poarta era de obicei două pietre sau doi copaci. Sau un copac și o piatră. Sau o piatră și un ghiozdan. Etțetera.

• Culoarea tricourilor nu avea nicio semnificație. Echipele erau multicolore. Doritorii puteau juca și fără tricou. Pentru aceasta nu se acorda cartonaș galben.   

• Jocul fiecărei echipe se baza pe măiestria individuală a fiecăruia. Pasele erau o raritate și se produceau mai mult întâmplător.

• Cu mingea nouă se juca atent, ca să nu se roadă prea tare.

• Pe proprietarul mingii îl durea inima să-și vadă proprietatea călcată în picioare și, după meci, ba chiar și în timpul meciului, își examina mingea de zgârieturi.

• Se juca după principiul „Câți jucători, atâția arbitri”. De obicei, „arbitrii” din echipele adverse aveau opinii diametral opuse: A fost gol - n-a fost gol; A fost fault - n-a fost fault etc. O greutate mai mare avea opinia arbitrilor aflați mai aproape de minge. Uneori, aveau loc încăierări între arbitri.

• Portarii preferau să se ferească de loviturile prea puternice.

• Dacă un jucător era accidentat, el avea voie să plângă și să plece acasă.

• Cine dorea să intre în jocul în desfășurare, urma să-și găsească pereche.

• De obicei, cam după golul al zecelea jucătorii se certau care e scorul.

• Cine nu nimerea în poartă și dacă mingea zbura departe,

a) era certat de coechipieri;

b) fugea după minge.

• În apărare stăteau cei care nu prea puteau juca. De cum venea mingea, o loveau puternic în terenul advers.

• Fotbaliștii purtau același model de „kede” de brezent cu talpă de cauciuc sau de „krasovci” rigide, aproape de lemn, cafeniu cu negru.

• Rezultatul meciului conta foarte puțin sau deloc. Data viitoare echipele vor avea o cu totul altă componență.

Acest cod de reguli este unul incomplet. Vă îndemn să-l completăm împreună, pas cu pas, ca să nu se piardă în faldurile timpului.

Rog seriozitate.

Update 16 mai 2016

Vitalie Vovc

FOTBALUL DIN COPILĂRIE: AMINTIRI DE VITALIE VOVC

Și Vitalie Vovc are amintiri frumoase legate de prima minge.

Aveam o minge nou-nouță. Pe vremuri, o minge nu ținea tare mult. Scoasă la bătaie pe terenul din prundiș din curtea blocului, o minge din astea nu ținea decât vreo 10 zile…

„Nu-i de mirare, căci jucam fotbal de dimineața până seara, cu mici intermitențe. Așa că voiam cu tot dinadinsul să profit de ea de unul singur cât mai era încă nouă şi frumoasă. Să bat mingea pe iarbă, nu pe ciment. Eram cu tata la garaj. Alături era un stadion din alea mici care practic au dispărut astăzi din orașe căci în locul lor aveau să se construiască blocuri, case particulare sau parcări. Stadionul se chema „Pişcevik”. Tata avea aparatul de fotografiat la el”, povestește Vitalie Vovc.

Tel +373 22 234 692
Fax
Copyright © 2020 Stiripozitive.eu | URMA ta. Toate drepturile rezervate.