print
Olga Cojocaru: „…E ușor să fii migrant în orice context nou, dacă știi că te afli acolo pe o perioadă determinată”
13.09.2017
402

– Dragă Olga, de ce ai ales Varșovia?

– Varșovia a fost un accident fericit în socotelile mele academice. Am fost selectată să lucrez la o teză de doctorat despre migrația din Estul Europei în cadrul unui proiect mai mare, iar poziția respectivă era la Centrul de Cercetare în Migratie, afiliat Universității din Varșovia.

– Cum ai reuși să te adaptezi în calitate de student migrant în Polonia?

A fi student într-o țară străină alături de alți studenți din alte țări, într-un mediu infuzat de diversitate și anglofonii, e un privilegiu, iar condiția de migrant pare o exagerare, sau o dramatizare inutilă. În orice caz, e ușor să fii migrant în orice context nou dacă știi că te afli acolo pe o perioadă determinată. Așadar, nu știu dacă au fost momente când m-am văzut în postura de migrant. 

O fi ceva din aroganța noii generații care nu a cunoscut restricții de mobilitate și varii posibilități precum părinții și bunicii noștri, dar mi-am asumat prezumția ca am voie să merg unde vreau și m-am simțit îndrituită să am acces la toate cele precum localnicii. Cu ceva rețineri și modestii bineînțeles, dar în general nu m-am simțit limitată în prerogative doar pentru ca nu sunt de-a locului, doar pentru ca m-am născut în altă țară. 

– Ce te-ai inspirat la polonezi?

– Nu aș putea esențializa trăsături specifice doar polonezilor. Prețuiesc la ei calitățile pe care le prețuiesc în oricine, indiferent de naționalitate. Am tot respectul însă pentru felul în care s-au ținut grămadă în momente grele de-a lungul istoriei și au dat dovadă de determinare și loialitate.

Un exemplu e cum s-au încăpățânat locuitorii Varșoviei să reconstruiască orașul cărămidă cu cărămidă, după ce orașul fusese bombardat fără milă și distrus aproape în întregime de nemți. Iar asta se traduce și în profesionalismul și rigoarea cu care fac cercetare sau se implică în orice proiect social.

– Ai putea să faci o paralelă între țările în care ai studiat?

– Fiecare loc nou prin care trec îl iau ca pe o experiență nouă din care încerc să învăț cât de mult pot. Din periplurile mele, am domesticit locurile noi cu ce știam din minte.

Iașul a fost cea mai transformatoare experiență, nu-l compar cu nimic, dar mai încolo Bucureștiul mi-a părut un fel de Chișinău hiperbolizat cu o vagă tentă pariziană, Budapesta - un fel de Cluj cu Viena, Varșovia - București cu Berlin și tot așa. Din acest motiv, m-am simțit oriunde acasă. A fost un exercițiu conștient să-mi construiesc senzația de confort din ce aveam la îndemână.

– De ce ai ale anume tema asta pentru cercetare?

Este unul dintre subiectele de cea mai mare actualitate, în special pentru Moldova, un elefant mare într-o cameră (țară) mică pe care sociologic nu ai cum să-l eviți. Cu vreo 5 ani în urmă mă pomenisem pentru câteva luni în Bologna și mi se întâmpla foarte des să remarc figuri cunoscute, pe care voiam să le abordez dar nu prea îndrăzneam.

Grupate pe băncuțe în parc duminica, savurând cu stinghereală un cappuccino prin McDonalds-uri sau împingând un bătrân în cărucior - toate aveau în comun privirea ridată și blajină, de mame din est. De atunci mi-a răsărit interesul asta în minte și proiectul TRANSMIC a reprezentat o ocazie excelentă de finanțare a unui astfel de studiu.

TRANSMIC este un proiect internațional coordonat de Universitatea din Maastricht ce implică participarea mai multor instituții universitare din Europa ce își propune să abordeze migrația transnațională din mai multe unghiuri (transdisciplinar) prin varii studii de caz în vederea îmbunătățirii drepturilor migranților și potențialului lor de dezvoltare.

Sunt antropolog de formație, de aceea mă interesează să văd realitatea dincolo de cifre și statistici. În Moldova, semnele migrației se materializează în pachetele cu delicii italiene, apartamente cu euroreparație sau case făloase cu gard înalt la țară. Puțin se știe însă despre cum sunt câștigați acești bani, cum arată o zi obișnuită din viața lor, cum își petrec timpul liber, cum compensează absența și depărtarea de cei dragi, cum e să fii gospodină în casa altora, să gătești și să faci curat pentru alte familii, să ai grijă de părinții altora etc. 

De aceea în ultimii 3 ani am încercat să-mi fac drum ori de câte ori am avut ocazia înspre Padova (supranumită “capitala moldovenilor din Italia”) și am încercat să stau de vorbă cu cât mai mulți moldoveni acolo, să petrec timp cu ei, să observ și înțeleg realitatea și preocupările lor mai îndeaproape. 

– Cum vezi tu efectele pozitive și negative ale migratiei?

– Din Moldova se pleacă masiv iar acest exod are efecte devastatoare, cunoscute și resimțite de aproape fiecare locuitor al țării. Ne pleacă tinerii, populația aptă de muncă cu potențial uriaș pentru dezvoltarea țării, copiii sunt lăsați în grija vecinilor sau rudelor, se destramă familii, populația îmbătrânește iar lipsa de contribuabili la bugetul statului poate duce la colapsul sistemului de pensii etc. 

Dar migrația a fost pentru mulți o ieșire din situație, o soluție la un moment de criză. Banii veniți din afară au salvat bugetul multor familii și au acoperit nevoi urgente. De aceea, dincolo de greutăți, foarte mulți migranți moldoveni cu care am stat de vorbă povestesc cu mândrie despre faptul, că datorită lor, copiii și nepoții lor au putut avea mai multe posibilități, un trai mai bun, educație de calitate etc., că au putut compensa prin eforturile (sacrificiul) lor ceea ce statul moldovean nu a putut sa le ofere. .

– La ce observații ai ajuns?

– Aspectul care mă intrigă este însă cum planurile de viață sunt revizuite prin prisma experienței de migrație. Majoritatea celor care au plecat la muncă peste hotare acum 10-15 ani au avut ideea de proiect temporar în minte. Migrația de cele mai multe ori a fost instrumentală, cu un scop concret sau pentru acoperirea unor nevoi urgențe. Plec pentru un an-doi, nu mai mult, îmi întorc datoriile, îmi fac o baie în casă, plătesc taxa de studii sau costurile de tratament cuiva apropiat și vin acasă, unde mă așteaptă ai mei.

Dar cum se întâmplă deseori, e aproape un truism ca planurile de migrație nu coincid cu experiența în sine sau că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg. Noi nevoi se adaugă pe lista cu priorități, noi cheltuieli, noi variabile în ecuație, se schimbă situația familială, își legalizează statutul, apar noi oportunități și noi calcule și așa, cei 2 ani generici devin 15-20...

În tot acest răstimp, ideea de revenire acasă nu este abandonată, ci amânată încontinuu până când se pomenesc în situația când acasă nu mai e acasă, că nu au timp să locuiască în casele renovate sau apartamentele noi (care își pierd din valoare între timp) sau copiii care au făcut școala în Italia nu-s foarte entuziasmați să se întoarcă, că au mai multe rude și mai mulți prieteni în Italia decât în Moldova etc. etc.

Și ce rezultă: o intermediariate pe toate planurile, nici aici, nici dincolo, un neastâmpăr existențial, mai metaforic spus. În tot acest răstimp, nu au depus cine știe ce efort să se integreze în societatea italiană în ideea că se vor întoarce acasă, dar nici acasă nu se mai pot întoarce din varii motive sau continuă să amâne această decizie.

Ani în care au trăit pe termen scurt dar care s-au lungit până în punctul în care temporaritatea a devenit permanență. Mă interesează fix acest moment de impas, când are loc „desvrajirea", când plecarea devine definitivă și cum se împacă ei cu această idee.

– Ce îți lipsește de acasă?

– Cei de acasă. Mai apoi, câteodată îmi lipsește confortul lingvistic, să aud româna vorbită în jur și senzația de familiaritate organică cu tot ce se petrece în jur.

– În ce condiții te-ai întoarce în Republica Moldova?

– Am plecat când aveam 15 ani. Mi-am trăit jumătate din viață pe unde m-au dus oportunitățile fel de fel. Nici nu mai știu ce mai înseamnă a mă „întoarce". Unde? Nu pun condiții și nici nu fac planuri fixe. Dacă se ivește vreo ocazie, de ce nu sau de ce (neapărat) da?

Aliona PURCI

Tel +373 22 234 692
Fax
Copyright © 2017 Stiripozitive.eu | URMA ta. Toate drepturile rezervate.