print
Biblioteca Națională pentru copii „Ion Creangă” – spațiul lecturii și al familiei
06.10.2017
515

Ce va determinat să alegeți meseria de bibliotecar?

Nu pot să spun că mi-am dorit să fiu bibliotecară, în copilărie citeam foarte mult, de fapt voiam să mă fac profesoară. Directoarea școlii m-a sfătuit să merg la biblioteconomie, pentru că după părerea ei mi se potrivea după caracter. Mi-a zis că această meserie presupune mai multă liniște, este mai puțin stresantă. Acum aș putea s-o contrazic, dar fac parte din lumea cărților și nu regret. 

Cum vedeți viitorul bibliotecilor?

Mulți spun că vor dispărea, alții le văd transformate. Eu deja văd această transformare, dacă acum 10-15 ani bibliotecile erau asociate mai mult cu o colecție de carte, cu serviciul împrumut de carte, servicii informaționale pentru studiu și cercetare, la momentul de față, sunt niște centre care conectează comunitatea. Utilizatorii vin la bibliotecă nu doar pentru împrumut de carte, dar vin și să se instruiască. Vorbesc acum despre învățarea pe parcursul întregii vieți, după ce ai absolvit o facultate, în societatea contemporană nu poți să nu înveți în continuare, iar biblioteca este acea instituție, care îți poate oferi suportul necesar. Bibliotecile se implică în prestarea serviciului de educație non-formală la zi, este un loc de comunicare, membrii unui ONG sau membrii unui grup pe interese doresc să se întâlnească, să învețe ceva împreună, așadar biblioteca se transformă într-un spațiu public care le stă la dispoziție.

Câți adolescenți se mai îndreaptă, la momentul actual, către biblioteci?

Constat că numărul de adolescenți care vin la bibliotecă pentru împrumut de carte este mai mic decât înainte, însă se compensează acest fenomen prin multe vizite organizate. Adolescenții vin la evenimente, la întâlniri cu scriitorii sau cu personalități interesante. Tinerii sunt foarte practici și deja încep să se orienteze spre viitoarea lor carieră. Dacă bibliotecile le oferă ceva care îi ajută în acest sens, training-uri de formare personală, de acumulare a unor competențe, de exemplu digitale, cum să utilizeze tehnologiile informaționale într-un mod cât mai variat, atunci adolescenții vin la bibliotecă. Ceea ce mă bucură la adolescenții de astăzi este că ei știu foarte bine ce-și doresc și aleg cărțile cu mult discernământ. Ei citesc literatură de specialitate, bloguri, se informează și din alte surse, nu neapărat doar din cărți și internet.

Cu ce îi motivați să vină la bibliotecă?

Dacă noi vom oferi acele oportunități pe care ei nu le pot avea în altă parte, dacă vom oferi acele servicii care corespund necesităților lor, atunci ei vor veni și în continuare. Pot să vă spun și câteva exemple. Am organizat câteva training-uri de formare personală, într-un program din 8 seminare, în care i-am învățat cum să-și gestioneze timpul, cum să-și facă un CV, să susțină un interviu, să folosească Mind-maping sau diverse alte instrumente și am avut foarte mulți adolescenți, care au dorit să se înscrie, chiar mai mult decât puteam să-i primim. În fiecare zi de joi se desfășoară un program Library Lab, un laborator digital unde ei vin și învață să folosească diferite aplicații, cum să facă un clip video, cum să-și facă un blog, elementar cum să scaneze. Îi atragem desigur și atunci când avem în colecții acele cărți, pe care doresc să le citească. Foarte mulți adolescenți sunt chiar mai bine informați decât profesorii. Copiilor le place să citească cărți contemporane din literatura universală, bestsellere, îndeosebi cele care sunt ecranizate.

Care este principalul adversar al bibliotecilor?

Lipsa interesului pentru cunoștințe, lipsa curiozității, ne dorința de a te forma, de a învăța ceva nou. Cel care vrea să descopere neapărat va merge spre sursele de informație și cel care are întra-adevăr dorință, nu se va opri doar la internet. Bibliotecarul oferă consultanță, el te orientează spre sursele veridice, deoarece cunoaștem faptul că internetul este plin de informații false. Cred că și lenea intelectuală este unul din principalii adversari.

Credeți că tinerii pot fi îndrumați spre lectură prin derularea unor campanii?

Tinerilor în general le place să fie provocați și cel mai bine poți să-i faci adepți în promovarea lecturii atunci când ei singuri participă la aceste campanii. Trebuie să fie ceva ce le va fi cu adevărat interesant. Dacă facem lucrurile doar din perspectiva adulților, bibliotecarilor când vrem să promovăm o carte, la un moment dat ei vor accepta, vor răsfoi acea carte, dar pentru ei nu va fi palpitantă această acțiune. În general încercăm să ajustăm toate programele, serviciile noastre pentru ca să presupună implicarea lor, procesul de interactivitate. Ei să facă ceva, să învețe ceva nou, numai atunci îi poți atrage. Biblioteca este un centru al comunității, un conector în comunitate. Foarte multe biblioteci din Republică inițiază campanii și implică voluntari, copii în diverse acțiuni sociale, ecologice, de ajutorare a unor persoane care au nevoie de susținere,  promovează activismul social și implicarea civică, ceea ce facem și noi.

Ce scriitori sunt cei mai apreciați de către copii?

Copiii cunosc anumiți scriitori din programa școlară, dar este foarte bine când o bibliotecă reușește să organizeze întâlniri cu scriitorii. Sunt scriitori foarte buni, dar nu întotdeauna au abilitatea de a comunica cu copiii. Cei mai populari și ale căror întâlniri au succes sunt: Arcadie Suceveanu, Iulian Filip, Claudia Partole, Aurelian Silvestru, Emilian Galaicu-Păun. Acum în cadrul nocturnei bibliotecilor am avut o întâlnire cu Gheorghe Erizanu, care este scriitor, blogger și editor. Este important ca scriitorul nu doar să vorbească despre cărțile sale, dar să aibă şi un dialog despre viață, formare, lucrurile importante ce îi captivează pe copii. Bibliotecile au un rol primordial în formarea plăcerii lecturii. Copiii vor să se simtă liberi, nicidecum obligați să citească o anumită carte. Noi ne străduim ca ei să citească din plăcere chiar și acele cărți care sunt controversate, ele îi amuză, sunt cointeresați să urmărească jocul cuvintelor. Cu ajutorul cărților lejere putem să-i îndreptăm spre cărți mai serioase.

Cum este să fiți principala bibliotecă pentru copii din Republica Moldova?

Este o responsabilitate, suntem în capitală avem utilizatori foarte exigenți. Prestăm servicii nu doar pentru copii și adolescenți, dar lucrăm și pentru părinți, cu profesorii cu oamenii de creație. Avem o rețea întreagă de biblioteci publice dintre care sunt 130 de biblioteci specializate pentru copii, pentru care noi trebuie să fim un model. Avem și misiunea de a acumula informații despre experiențele avansate din alte țări și a le implementa aici. Tindem să fim lideri în domeniu, să descoperim și să promovăm acele servicii, care sunt necesare pentru utilizatorul nostru.

De curând s-a făcut reparație, cine a contribuit la realizarea acesteia?

A fost un proiect de lungă durată, finanțarea s-a făcut din banii luați din buget. Ministerul Culturii este finanțatorul principal, a alocat circa 12 milioane de lei, au fost renovate spațiile, ne-am extins, s-a construit etajul 2 la Sediul Central. Acum dispunem de mai multe posibilități pentru utilizatori. Secția pentru adolescenți are o sală de lectură superbă, unde în fiecare zi vin mulți elevi să-și facă temele pentru acasă, lucrează la proiecte, împrumută cărți, citesc, studiază. Avem o sală de evenimente unde putem organiza întâlniri, lansări de carte. Posibilitățile sunt cu mult mai mari.

Care este cea mai mare mulțumire a unui bibliotecar?

Vreau să vă povestesc o experiență din primele zile când am venit la această bibliotecă. Venisem imediat după facultate și trebuia să trec prin toate secțiile bibliotecii ca să înțeleg cum funcționează acest mecanism. Era la început de septembrie, mă aflam în secția pentru copii de vârstă preșcolară și din clasele primare. Ca de obicei vin copii la 1 septembrie pentru completarea unor formalități și am avut câțiva copii de la Liceul Gheorghe Asachi, care i-am înregistrat, am discutat cu ei, le-am recomandat cărți, iar la câteva zile mă văzuseră la frizerie, eu îmi așteptam rândul și la un moment dat aud două voci care mă salute. Frizeria era la demisol, iar ei s-au aplecat doar ca să-mi zică bună ziua. Acela a fost momentul care m-a determinat să merg mai departe cu această meserie și aceasta este mulțumirea, atunci când cel care vine la bibliotecă te recunoaște pe stradă și frecventează biblioteca cu plăcere.

 Cât de prețioase sunt cărțile pentru bibliotecar?

Bibliotecarii în general sunt foarte atașați și greu se despart de cărțile, care deja nu mai pot fi puse pe raft, care s-au învechit și moral, pentru că cartea nu este totuși o icoană. Ele îmbătrânesc ca multe alte lucruri, însă noi ne dorim ca cărțile cu adevărat valoroase să trăiască foarte mult, să fie reeditate sau să fie transpuse în format electronic pentru a fi accesibile pentru cât mai multă lume. Deseori noi ne identificăm cu unele cărți, le recitim, de aceea ne sunt tare dragi. Eu cred că cartea nu va dispărea, îndeosebi cartea pentru copii, pentru că cartea ca conținut include emoții, sentimente, experiență.

Ce este biblioteca pentru un copil?

Depinde de cine îl ajută să descopere biblioteca. Dacă el ajunge împreună cu părinții care îl aduc doar atunci când la școală se cere să ia conform listei anumite cărți și vine tras de mână, nu-i va place biblioteca. Efectul va fi unul pozitiv atunci când copilul are 2, 3 anișori și este foarte curios, iar prima vizită la bibliotecă ca să descopere cărțile, atmosfera, alți copii care vin va fi împreună cu părinții. El va observa că aici poate să se joace, sa facă un puzzle și în final copilul va îndrăgi cu adevărat și pentru mult timp această instituție.

Cum se simt copiii acum când totul este frumos reparat?

Imediat cum intră copiii pe holul nou care a fost decorat cu picturi murale, exclamația lor este, uau. A crescut fluxul, dacă mai înainte când aveam o sală de lectură foarte mică nu prea aveam spațiu ca să vină adolescenții să stea mai mult timp, din zi în zi crește numărul lor, uneori nu ajung mese. Întotdeauna un spațiu atractiv atrage cititorul, de aceea zicem că biblioteca nu este doar colecție, bibliotecar. Biblioteca este și un spațiu. Cu cât va fi mai intim, mai apropiat, mai cald, luminos cu atât îi va atrage mai mult. Aici pot învăța toți împreună, noi punem accent munca în echipă.

Ce poate găsi un copil la Biblioteca Națională “Ion Creangă” și nu găsește acasă?

În primul rând cărțile, avem peste 250 de mii de exemplare, în al doilea rând este bibliotecarul care îi poate îndruma. Pot găsi un calculator conectat la internet, dispunem de tablete, avem o selecție de programe, aplicații pe care le pot folosi. Copiii au posibilitatea să participe la diverse ateliere, curând se va inaugura un club de robotică, ateliere de hand-made. Pot veni la evenimentele pe care noi le organizăm, întruniri, dezbateri. Adolescenților le place foarte mult dezbaterile și noi le organizăm între elevi din diferite licee, asta îi stimulează să vadă unde sunt buni și unde trebuie să se perfecționeze. Este un loc unde poți să înveți ceva, unde tu poți să-i înveți pe alții. Implicăm utilizatorii noștri în dezvoltarea unor servicii. Avem un program Ora poveștilor cu o grădiniță, în care îmbinăm cărțile cu aplicații pe tabletă. Copiii învață să deseneze un personaj, să creeze povești digitale. Noi încurajăm ca sarcinile pentru acasă să nu fie doar cele obișnuite, dar cei mici să facă un film sau să facă o postare pe Facebook, pentru că ei oricum utilizează tehnologiile informaționale, iar împreună cu profesorii cu părinții putem să canalizăm această pasiune a lor în direcția de studiu.

Marina Casian

Tel +373 22 234 692
Fax
Copyright © 2017 Stiripozitive.eu | URMA ta. Toate drepturile rezervate.