print
Moldova din amintirile Sabrinei Roibu, un copil emigrat în Italia
16.01.2018
1272

„Casele din Moldova sunt foarte mari și unele din ele au rămas ca odinioară: au decorații cu flori desenate pe pereții casei, streșini cu margini rotunde. Sunt de o culoare albastră foarte senină. În majoritatea cazurilor - gardul,  poarta, de fier, cu diferite decorațiuni, au aceeași culoare ca și casa”...

Este începutul povestirii Caro Jack, scrisă de Sabrina când avea 12 ani și era elevă în școala medie din Italia. Textul a fost selecționat pentru publicare în cadrul concursului național Lingua madre Duemila diciassette/ Limba maternă 2017. Povestirea a apărut în volumul Racconti di donne straniere in Italia / Povestiri ale femeilor imigrate în Italia, îngrijit de Daniella Finocchi (pag. 190-192). Concursul național se află la cea de-a 12-a ediție. 

Sabrina Roibu s-a născut la Chișinău, la 5 februarie 2004, dar a emigrat în Italia, împreună cu părinții. Acolo, a mers mai întâi la grădiniță, apoi la școală. Este pasionată de psihologie. Povestirea Caro Jack a fost scrisă când avea 12 ani, după care a fost trimisă pentru a participa la concursul național.

În februarie 2018 Sabrina împlinește 14 ani.  

Caro Jack este o scrisoare a unei fetițe de 12 ani, născută în Moldova, adresată unui prieten. Vorbește despre țara de baștină, cu un număr de tineri în continuă scădere „pentru că ei pleacă peste hotare, când împlinesc 18 ani, în căutare de muncă, din cauza „unei cantități mici de bani”.

„Noi suntem învățați de mici, până la vârsta de 5 ani, să facem lucrul casnic, pentru a ne putea ajuta familia”, scrie fetița. Mai mult decât doar lucrul în casă - subliniază că reprezintă de fapt transmiterea unor tradiții, prin generații - ce învață mamele pe fiicele lor (să gătească, să coasă, să facă curățenie în casă, să aibă grijă de păsări și animale). „Le nostre nonne hanno istruito loro, che a loro volta istruiscono noi” / „Bunicile noastre le-au învățat pe mamele noastre, iar ele, la rândul lor, ne învață pe noi”. Tații însă îi învață pe băieți să facă „lucrurile mai grele, cum ar fi să taie lemne”.

Moldova e o țară bogată în bucate tradiționale, afirmă Sabrina. Scrie despre plăcinte, sarmale și zeamă, despre Crăciunul din 7 ianuarie, despre copii care colindă din casă-n casă, despre Paști și ouă roșii, ca „sângele lui Hristos”, urarea „Hristos a înviat” (și le prezintă în română și italiană!), despre Sărbătoarea tuturor Sfinților...

Vorbește în scrisoarea sa și despre anul de învățământ din Moldova: se încheie la 31 mai și copiii vin frumos îmbrăcați, în alb și negru; o fetiță din clasa întâi este purtată pe umeri de un băiat din clasa absolventă pentru a suna clopoțelul, la careul festiv.

Aici se întrevăd cumva și rememorările părinților, nostalgia copilăriei și a timpurilor de acasă, nu doar curiozitatea fetiței. Despre vacanțe, scrie - copiii se joacă  mult afară, se scaldă în lacuri, dar în majoritatea cazurilor însă trebuie să lucreze și să aibă grijă de animale sau merg la lucru împreună cu părinții pentru a săpa pământul (it. zappare i campi).

Volumul Lingua madre Duemila diciassette. Racconti di donne straniere in Italia, îngrijit de Daniella Finocchi mai include textele a două autoare originare din Republica Moldova.

 

Ecaterina Deleu

Tel +373 22 234 692
Fax
Copyright © 2018 Stiripozitive.eu | URMA ta. Toate drepturile rezervate.