print
Anna Casian-Musteaţă: „Citesc de când mă țin minte”
17.01.2018
670

Despre cărțile lecturate scrie pe blogul ei de parenting - Suntmama.com, recomandând acolo cărțile pe care le consideră utile pentru mame și copii, iar despre restul lecturilor scrie pe blogul Porția de Lectură.

„Citesc de când mă țin minte. Vacanțele de vară, cât învățam în școala din sat, mi le petreceam citind cărți de la biblioteca sătească.” La liceu și în anii de facultate a abandonat oarecum această pasiune, însă fiind însărcinată și având mai mult timp liber, a început să citească din nou. De data asta nu romane polițiste și cărți de dragoste, pe care le prefera când era mică.

Anna Casian-Musteaţă menţionează că recomandările ei vin în mod aleatoriu.

10 CĂRŢI PE CARE LE RECOMAND: ANNA CASIAN-MUSTEAŢĂ  

1. „Sub constelația Lyrei” de Lilia Calancea - Atât de frumos Lilia Calancea a adunat într-un buchet mitologia, poveștile de dragoste, amintirile din copilărie și durerile omenești, încât e imposibil să nu rămâi impresionată după ce citești cartea „Sub constelația Lyrei”. E o carte despre cancer, dar care descrie partea frumoasă a bolii, chiar dacă finalul e unul neașteptat. Când o citeam, mă cuprindea așa o liniște sufletească, încât nu voiam s-o mai las din mână. Păcat că ziua are doar 24 de ore și, pe lângă lectură, mai am încă atâtea de făcut...

La început, chiar din primele pagini, m-a marcat într-un mod mai deosebit următoarele fraze: „Doar cu timpul vei înțelege că un om, ființă fragilă, poate fi îngropat înainte de vreme de semenii lui. Prin tăcere, prin indiferență, prin cuvinte mai reci ca țărâna. A îngropa un om viu e de o mie de ori mai ușor decât un cadavru. Unde mai pui că nimeni nu face pușcărie pentru treaba asta”.

Intenționat nu am oferit multe detalii din carte, pentru a vă intriga și a vă motiva să o citiți și să aflați care e subiectul acesteia. O să vă placă!

2. „Eu sunt Malala” de Malala Yousafzai - „Cine e Malala?  Eu sunt, și asta e povestea mea!”. Așa începe una dintre cele mai frumoase povești despe curaj și dragoste față de semeni -  povestea Malalei. Copila avea doar 10 ani când talibanii au pus stăpânire pe regiunea Swat din Pakistan, unde locuia aceasta, împreună cu mama, tatăl și cei doi frați ai săi. Malala era pur și simplu îndrăgostită de cărți și adora să meargă la școală, iar la sfârșitul fiecărui semestru, avea cele mai mari note și ieșea pe locul întâi. „Se poate spune că am crescut într-o școală. Școala era lumea mea și lumea mea era școala! Școala mea era un paradis!”.

Cu toate că Malala avea șansa de a învăța, era tristă din cauza miilor de copii care nu pot merge la școală. Astfel, a început să lupte pentu dreptul la educație. Pe 9 octombie 2012, cauza pentru care lupta i-a adus aproape moartea, fiind împușcată de talibani. Nimeni nu se aștepta să scape cu viață, dar în timp ce ea se afla între cei 4 pereți ai spitalului din Birmingham, Anglia, întreaga omenire se ruga pentru sănătatea celei care avea să devină „cel mai tânăr câștigător al Premiului Nobel pentru Pace”. „Nu vreau să fiu cunoscută drept „fata care a fost împușcată de talibani”, ci ca „fata care a luptat pentru educație”, fata care luptă pentru pace, având drept singură armă, cunoașterea”.

Pe mine m-a emoționat foarte mult această carte, iar exemplul Malalei mi-a demonstrat din nou că trebuie să luptăm pentru cauza pe care o susținem și să ne urmăm visele.

3„Urme pe prag” de Alexei Marinat - „În viața fiecărui om există persoane care lasă urme pe pragul sufletului...”. Cu acest gând am rămas după ce am citit „Urme pe prag” de Alexei Marinat. E o carte care te liniștește și tot ai vrea să o mai citești, să nu mai ajungi la final. Abundă de descrieri ale Chișinăului de altădată, a satelor din Moldova și a oamenilor frumoși de aici.

Cartea povestește istoria a doi tineri îndrăgostiți - Serghei Delasari și Sanda Panuș, care se despart, însă se caută unul pe altul pe parcursul mai multor ani. Între timp, au loc diverse evenimente dramatice.

O recomand cu drag!

4„Analfabeta care știa să socotească” de Jonas Jonasson - Este cartea pe care aș reciti-o și în 2018, căci sunt sigură că voi mai descoperi și alte detalii la fel de interesante. Se citește ușor, deși e destul de voluminoasă.

 În carte se relatează istoria unei negrese din Africa de Sud - Nombeko, care este nevoită de la 5 ani să muncească, curățând latrinele din Soweto. Este numită analfabetă, anume pentru faptul că lucra aici (așa erau numiți toți curățătorii de latrine, fie că știau sau nu să citească), însă în scurt timp devine atât de inteligentă, încât ajută la construirea bombelor atomice pentru țara sa. Până la vârsta de 45 de ani trăiește diverse peripeții, uneori mai dificile, alteori mai ușoare, în toată această perioadă ducând după ea o bombă nucleară și fiind cea care contribuie la realizarea unor schimbări importante în întreaga lume.

Găsim în carte și descrierea mai multor evenimente istorice, care au avut loc la nivel mondial: Războiul Rece, apartheid-ul, arestarea și eliberarea lui Nelson Mandela, alegerea lui George W. Bush ca președinte al SUA.

5. „Arsă de vie” de Suad - Despre situația femeilor din Orient cunoșteam din mai multe surse, dar nu îmi imaginam că e chiar așa cumplită, până când am citit cartea „Arsă de vie” de Suad.  Mi-a luat două nopți să o citesc, dar m-a marcat cred, pentru toată viața. Pe toată perioada lecturării îmi spuneam că noi, femeile din Eropa, suntem norocoase și fericite că ne-am născut aici - libere și cu drepturi.

„Arsă de vie” este o carte - document, menită să aducă la cunoștință tuturor oamenilor despre viața femeilor musulmane din Cisiordania. Este o poveste șocantă și cutremurătoare, care relatează despre soarta cumplită a femeilor de acolo, ucise cu sânge rece, în numele onoarei.

Cartea este o lecție de viață, curaj, iubire, putere și speranță. O recomand cu toată încrederea.

6. „Prin praf și vise” de Roxana Valea  - Este cartea care m-a ținut în suspans și m-a ajutat să învăț o lecție importantă - lucrurile frumoase se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin și întotdeauna trebuie să îți urmezi visele, indiferent de greutățile care îți apar în cale.

Alături de Roxana am călătorit în întreaga Africă, am cunoscut oameni deosebiți, am aflat lucruri interesante despre ei și viața pe care o duc. De asemenea, am făcut cunoștință cu realitatea crudă în care trăiesc aceștia, despre care noi chiar habar nu avem.

„Prin praf și vise” de Roxana Valea este un jurnal de călătorie, în care autoarea povestește despre safariul de zece zile, pe care l-a făcut în Africa, la un moment de răscruce din viața sa. Revenită acasă, aceasta este tot mai atrasă de vechiul vis, acela de a călători. Renunță la carieră și pornește să străbată Africa de la nord la sud, alături de doi englezi, Peter și Richard. Cartea relatează povestea călătoriei lor, o poveste despre curaj și prietenie.

Această carte a trezit în mine dorul de ducă și spiritul de aventură, dar m-a făcut să îmi pun și multe întrebări: care e, de fapt, rostul meu pe această lume?, cât de mulțumită sunt de ceea ce fac?, dacă ar fi să iau viața de la zero, ce aș face?...

7. „Te-aș recunoaște dintr-o mie” de Laura Lippman - La început am rămas plăcut surprinsă că, dupa o pauză, am găsit în sfârșit cartea care îmi place. Pe la mijloc m-a plictisit și am vrut să trec direct la final, dar m-am impus și am citit-o filă cu filă. Finalul m-a captivat. Interesant. Așa cum nu mă așteptam să fie.

Cartea, conform autoarei, este inspirată de o crimă reală. Este vorba despre un bărbat - Walter, care și-a violat și ucis apoi victimele, cu o singură excepție - Eliza, Elisabeth, cea care a fost ținută de el în captivitate timp de 39 de zile. Într-un final, acest bărbat a fost executat pentru crimele comise. Dar nu înainte de a reapărea în viața victimei și de a-i spulbera liniștea cu o scrisoare: „Ți-am văzut fotografia într-o revistă. Sigur, între timp te-ai maturizat. Dar te-aș recunoaște dintr-o mie”.

E o carte în care se pune problema că mamele ar trebui să facă orice pentru a-și proteja copiii. De trecutul lor. De prezentul dur. De viitorul imprevizibil. Or, acest lucru numai mamelor le stă în putință. De aceea, o recomand cu drag mamelor!

8. „Minunea” de R.J.Palacio - Cartea povestește istoria unui băiețel de 10 ani,  August Pullman, pe care natura „l-a înzestrat” cu o diformitate facială. Acesta este educat acasă, pentru a fi protejat de cei din jur, însă la un moment dat, părinții decid că e timpul ca Auggie să meargă la şcoală. Iar de aici începe cea mai interesantă poveste pe care am citit-o în acest an...

„Minunea” ar trebui să fie citită de oricine, copil sau matur, mai ales în zilele noastre, când suntem obișnuiți cu perfecțiunea, iar toleranța nu e tocmai cuvântul care ne caracterizează.

Cartea ne învață să iubim, să fim buni cu cei din jurul nostru, să înțelegem că trebuie să ne gândim înainte de a vorbi, că trebuie să-i acceptăm pe toți și să fim toleranți. Scrisă cu sensibilitate și umor, aceasta oferă lecții de viață uimitoare, despre cum trebuie să-i/ nu-i judecăm și etichetăm pe oameni.

9„Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes - Relatează istoria unui tânăr, care la început era înapoiat mental, dar prin intervenția mai multor specialiști, care i-au făcut o operație, acesta a devenit  foarte deștept. Însă, pentru că setea de cunoaștere îl suprasolicita, la scurt timp a revenit la starea inițială. Modelul dupa care s-au condus medicii specialiști atunci când au făcut cercetări asupra eroului principal din carte, a fost șoarecele Algernon. Acesta a murit din aceeași cauză - suprasolicitare intelectuală.

Pentru mine finalul a fost unul neașteptat. Chiar dacă înțelegeam că pentru personajul principal nu se mai poate face nimic, totuși speram ca măcar la ultima pagină să se întâmple o minune. Dar nu s-a întâmplat. De ce? Aflați dacă veți citi cartea. 

10. „Tatăl celuilalt copil” de Parinoush Saniee - La această carte ma intrigat titlul. Îmi imaginam un tată ce își povestește viața și paternitatea. Dar e exact invers - un copil povestește despre relația ce o are cu tatăl său, cu mama, cu alți oameni din anturajul său și nu numai.

Citind „Tatăl celuilalt copil” pe alocuri am tresărit, mi-am pus întrebări, am plâns, am recitit pasaje și mi-am propmis că voi reveni la ea.

Prin prisma povestirilor lui Shahab şi Maryam, mama lui, am ajuns la concluzia că uneori, sau de cele mai multe ori, grija părinților pentru bunăstarea materială a copiilor, duce la răcirea relațiilor dintre aceștia.

Acțiunea are loc în Iran. Shahab este un copil aparent cu probleme de vorbire. De ce aparent? Pentru că, având doi prieteni imaginari, cu aceștia vorbește, dar nu și cu restul lumii. Astfel, contrazice așteptările tatălui său, care îl consideră o rușine pentru familie. Mama sa încearcă să îi ia apărarea ori de câte ori Shahab greșește cu ceva, dar toate încercările ei sunt zadarnice. Într-un final, copilul-problemă începe să rostească primele cuvinte.

Sper că v-am intrigat și veți citi această carte!

 

+ o carte pentru părinți:

„Rivalitatea dintre frați” de Adele Faber și Elaine Mazlish - Nu pot să nu recomand această carte, care merită a fi citită chiar dacă nu aveți copii, căci vă va ajuta să vă cunoașteți pe voi, cei din copilărie. Cartea m-a făcut să înțeleg faptul că un copil gelos este un copil normal, căci absolut orice om mic (dar chiar și maturii) vrea să se bucure în exclusivitate de dragostea părinților. În același timp, nu trebuie să intensificăm competiția, ci să facem posibilă cooperarea dintre copii, căci atitudinea și cuvintele noastre, în calitate de părinți, sunt singurele care au forță în momentele în care între copii începe războiul.

Totuși, citind cartea, am înțeles că rivalitatea dintre frați are și aspecte pozitive, căci: prin lupta pentru stabilirea unei poziții dominante copiii devin mai duri și mai rezistenți în fața dificultăților; practicând unele jocuri violente își dezvoltă viteza și agilitatea; din duelurile verbale învață deosebirea dintre jignire și amabilitate; din neplăcerile legate de traiul într-o cameră cu fratele/sora învață să-și afirme poziția, să se apere și să ajungă la compromis; invidia față de talentele celuilalt îi îndeamnă să muncească mai mult, să nu se dea bătuți și să aibă propriile realizări.

Datorită acestei cărți am reușit nu doar să-i fac pe copiii mei să coopereze în orice situație, dar am descoperit și în interiorul meu multe resentimente din copilărie. Acum, copiii mei sunt prieteni unul cu celălalt, iar eu m-am împrietenit cu copilul din mine.

 

+ cărţi pentru copii:

Cărțile „Împreună”, „Băiețelul cu aripă de fluture”, „Te iubesc orice-ai face” și „Mami, e gata?” de Ioana Chicet-Macoveiciuc (Printesa Urbana) - Dacă mă întrebați ce cărți pentru copii citesc și acum, când nu mai sunt copil, o să vă răspund fără să mă gândesc prea mult - cărțile Ioanei Chicet-Macoveiciuc. Le-au îndrăgit copiii mei chiar de la prima lectură. Le-am îndrăgit și eu și cred că trebuie să le aibă fiecare copil în biblioteca de acasă. Pe lângă ilustrațiile deosebite, au și un conținut extraordinar, plin cu povețe și istorioare interesante.

 

Reporter: Tatiana Munteanu

Sursă foto: Arhivă personală

 

Tel +373 22 234 692
Fax
Copyright © 2018 Stiripozitive.eu | URMA ta. Toate drepturile rezervate.